Custodial sentence for fraud and forgery upheld against request for suspension based on mitigating circumstances

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Botoșani a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează:

- B.I., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C. pen.)];

- pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 33 C. pen.)].

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., prin contopire a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

A dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la data de 8 august 2001, la 8 februarie 2002.

În baza art. 118 lit. d) și art. 257 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 3.000.000 lei.

-M.I., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

- pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgând atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 4.000.000 lei.

- U.C.D., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

- pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de un an închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgând atenția asupra consecințelor, prevăzute de art. 83 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile A.G., T.V., D.M., L.P. și P.V., câte 600.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că în lunile martie-aprilie 2001, inculpatul B.I., afirmând că ar cunoaște un medic de la Spitalul Caritas din București, a primit sume cuprinse între 2.000.000 lei și 2.500.000 lei de la părțile vătămate N.I., A.G., D.M., T.V., C.M.V., L.P., P.A., R.I. și P.V., angajându-se că în 2-3 zile le va procura carnete de sănătate, pentru plecarea la lucru în Israel, fără ca ei să se prezinte pentru examinarea medicală.

Din suma încasată, inculpatul și-a reținut o parte, înmânând pașapoartele și câte 1.400.000 lei, coinculpatului M.I., care la rândul său a oprit pentru sine câte 800.000 lei și a predat actele și restul banilor lui U.C.D., care fiind posesorul unui calculator, a confecționat certificatele de sănătate, dovedindu-se ulterior că sunt false, astfel că solicitanților li s-a refuzat plecarea la muncă.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.I., care a motivat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., este prea severă atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare solicitând redozarea și aplicarea art. 81 C. pen., iar inculpatul U.C.D., exercitând calea de atac, a susținut că este nevinovat, că o altă persoană i-a predat actele false, astfel că se impune restituirea cauzei în temeiul art. 333 C. proc. pen., pentru identificarea autorului sau achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 81 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I. care a criticat hotărârea atacată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esență reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând acrele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, Curtea Supremă de Justiție constată că instanțele au pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când au stabilit pedeapsa rezultantă în cuantum de un an închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție.

Astfel, în mod judicios, instanțele au avut în vedere circumstanțele atenuante favorabile reținute în sarcina inculpatului (comportarea sinceră în cursul procesului), atunci când au coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, dar, în același timp, în mod corect au ținut cont și de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul și mijloacele în care acestea au fost comise, scopul urmărit și urmarea produsă, dar și antecedența penală a inculpatului, atunci când au stabilit ca executarea acesteia să se facă cu privare de libertate, astfel încât, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare să se constituie într-un adevărat mijloc de reeducare în conformitate cu scopul legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, cum motivul de recurs este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 8 august 2001, la 8 februarie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Suceava

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 8 august 2001, la 8 februarie 2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.