Suspendație a executării deciziilor fiscale: standardele pentru "cazul bine justificat" și "paguba iminentă"

Suspendarea actului administrativ fiscal. Motivarea cazului bine justificat.

Legea nr. 554/2004, art. 14

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Act administrativ fiscal

Caz bine justificat

Suspendare

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Inconsecvențele de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat, existența lor putând fundamenta convingerea instanței că susținerile reclamantei, precum și argumentele juridice prezentate și sumar probate, sunt de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrativ- fiscale contestate.

I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 3015 din 23 septembrie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 26.11.2007, reclamanta Federația Sindicatelor din Poștă și Telecomunicații, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice sector 6 București suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr. 239/22.08.2007 și a deciziei privind obligațiile de plată accesorii nr. 669178/07.09.2007.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin respectivele acte administrativ fiscale s-a considerat că nu trebuia dedusă taxa pe valoare adăugată aferentă comisionului pentru achiziția de tichete „P”, în perioada scursă între data la care societatea avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă. De asemenea, s-a considerat că Federația a depășit la data de 30.06.2005 plafonul special de scutire și a solicitat înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.

Reclamanta a susținut că în măsura în care s-a considerat că o serie de cheltuieli sunt aferente activității fără scop lucrativ a federației si sunt nedeductibile, ar fi trebuit să se considere că și veniturile similare sunt neimpozabile și nu sunt supuse obligației de plată a taxei pe adăugată, arătându-se totodată că sumele stabilite prin actele de control sunt foarte mari și de natură să afecteze în mod grav activitatea organizației.

Prin sentința civilă nr. 3362 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București - Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța dispunând suspendarea executării Deciziilor nr.239/22.08.2007 și nr.669178/07.09.2007, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța de fond a apreciat că în speță există un caz bine justificat, întrucât există o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise, reclamanta pretinzând că, în măsura în care unele cheltuieli au fost considerate nedeductibile, ar fi trebuit ca și o serie de venituri să fie calificate ca neimpozabile. Subzistă și pericolul producerii unei pagube iminente, întrucât și executarea silită imediată ar afecta grav activitatea Federației, sumele stabilite prin actele atacate fiind deosebit de mari, raportat la situația particulară a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs.

Recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în mod eronat a fost admisă cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale pentru aceasta.

Astfel, recurenta a susținut că reclamanta – intimată, prin motivele invocate în susținerea cererii de suspendare, nu a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat, rapoartele fiscale care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere fiind explicite în ceea ce privește deducerea de TVA de către reclamanta-intimată, deși aceasta nu era înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Recurenta a indicat că nici nu au fost administrate dovezi concludente pe aspectul invocat în cererea reclamantei.

În fine, recurenta-pârâtă a mai susținut că nici cea de-a doua condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, respectiv prevenirea unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, simpla menționare a valorii creanței ce trebuie executată neputând conduce automat la o astfel de concluzie.

Recursul nu este fondat.

Suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerințele prevăzute în art.14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Înalta Curte reține însă că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că existența nici uneia dintre aceste două condiții nu a fost dovedită în cauză de către reclamanta – intimată.

Astfel, reclamanta-intimată a solicitat în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare cât și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, ambele emise de recurenta-pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 12.624.182 RON, sumă pentru care s-a emis și o somație de executare.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv deciziile de impunere, somațiile de plată, contestațiile împotriva deciziilor contestate și, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art.14 din Legea nr.554/2004, că în cauză este îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004.

Împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative fiscale atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparentele, inconsecvențe de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, justificat de faptul că nu sunt aferente unor activității economice, deși după cum s-a susținut, aceste cheltuieli sunt în strictă legătură cu serviciile prestate către Poșta Română iar aceste servicii au atras obținerea de venituri impozabile pentru Federație.

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei-intimate dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de recurenta-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate, este îndeplinită în cauză și aceasta desigur că nu în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare, ci față de specificul activității federației, a modalității de constituire a patrimoniului acesteia și a intereselor celor pe care îi reprezintă, direct afectați de condițiile în care o executare imediată ar putea atrage chiar desființarea acesteia.

Toate aceste elemente, deopotrivă de ordin obiectiv și subiectiv, justifică suspendarea, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, a executării actelor administrativ fiscale a căror legalitate este contestată, până la pronunțarea instanței de fond.

În fine, nu mai puțin relevantă este și împrejurarea că măsurile dispuse în cauză sunt de acord și cu recomandarea nr.R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.

În cuprinsul acesteia se arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului

Față de cele mai sus arătate, recursul a fost respins ca nefondat.