Impossibility of legal compensation between state compensation securities and private debt due to lack of reciprocal parties and non-liquid nature of special payment titles.

Creanță A.V.A.S. Despăgubiri acordate în temeiul Legii 10/2001. Imposibilitatea compensării.

Codul Civil, art. 1143-1147

Legea 10/2001

Cuprins pe materii: Drept adminsitrativ

Indice alfabetic:AVAS

Compensația legală

Creanță.

Creditor

Despăgubiri

Debitor

Obligații reciproce

Sumă lichidă și exigibilă

Titluri de valoare

Potrivit art. 1145 din Codul Civil „compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide si exigibile”. Pentru a opera compensația legală trebuie îndeplinită condiția reciprocității obligațiilor, ambele creanțe să existe între aceleași persoane, care să fie creditor-debitor în același timp una față de cealaltă.

Creanța statului față de reclamant, rezultată din neîndeplinirea de către acesta din urmă, a obligației de a rambursa un credit acordat de fosta „ Bancorex”, nu poate fi achitată prin compensarea cu titlurile de valoare primite drept despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în acest caz existând două raporturi juridice diferite: unul între reclamat și AVAS și altul între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor. Mai mult, nu se poate vorbi de sume de bani lichide și exigibile în cazul titlurilor de valoare, acestea fiind în accepțiunea Legii nr. 10/2001, titluri speciale de plată ce pot fi utilizate numai pentru cumpărare de acțiuni sau active disponibile la societăți comerciale privatizabile ori regii autonome.

Recurentul nu poate realiza nici compensarea prevăzută de art. 22 titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece obligațiile reciproce de plată nu rezultă din aplicarea Legii nr. 112/1995 sau a Legii nr. 10/2001.

I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 2324 din 21 martie 2008

Prin sentința nr.32 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr.2152/54/2007, Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul ML împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel craiova a hotărât admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.și A.V.A.S., având în vedere că prima pârâtă nu are atribuții de compensare a sumelor invocate, iar cea de-a doua pârâtă nu reprezintă statul în raporturile izvorâte din aplicarea dispozițiilor legii speciale de despăgubiri.

Pe fondul cererii, instanța de fond a reținut că pentru realizarea compensației legale trebuie îndeplinite prevederile art.1143, 1144 și 1147 Cod civil, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, să fie certe și lichide.

Situația prevăzută de art.22 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 are în vedere emiterea unei decizii de compensare de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor doar în situația în care se pot compensa obligații reciproce de plată existente între stat și persoanele îndreptățite, numai în situația în care obligațiile reciproce sunt rezultatul aplicării unor acte normative care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv – Legea nr.112/1995 și Legea nr.10/2001.

Creanța statului față de reclamant este rezultatul neîndeplinirii de către acesta din urmă a obligației de a rambursa un credit acordat de fosta Bancorex.

Creditoarea A.V.A.S. nu reprezintă statul în aplicarea Legii nr.10/2001.

Conform art.29 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005, titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art.30 din Legea nr.10/2001, valorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emisă în temeiul H.G.nr.498/2003 modificată și completată, nu fac obiectul Legii nr.247/2005.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs arătând că a dovedit faptul că este creditor al statului pentru suma de 196.300 lei și debitor al statului pentru suma de 120.721 lei, fiind îndeplinite așadar, condițiile necesare pentru existența confuziunii conform art.1154 Cod civil, dar și pentru compensația legală prevăzută de art.1143, 1144, 1147 Cod civil.

Recurentul este codebitor al statului prin A.V.A.S., pentru o sumă de 120.721 lei și înțelege să achite această sumă prin compensarea legală a sumei de 110.766, 32 lei reprezentând valoarea reactualizată cu rata inflației a ˝ din valoarea titlurilor negociate și predate Ministerului Economiei și Finanțelor și prin cesionarea de acțiuni în valoare totală de 9.955 lei din acțiunile primite la societatea „T” SA, respectiv din cele 3511 acțiuni primite să cesioneze statului sau A.V.A.S. un număr de 316 acțiuni la prețul de preluare de 31,5425848 lei.

Recurentul critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Intimata-pârâtă A.N.P.R., a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței atacate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece această autoritate nu a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.

Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă A.V.A.S. susține respingerea recursului ca nefondat, în prezenta cauză, autoritatea nu reprezintă Statul Român.

Suma înscrisă în titlurile de valoare poate fi folosită numai prin conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Nu poate fi compensată creanța A.V.A.S. cu creanța pe care recurentul o are împotriva Statului Român, întrucât acestea rezultă din izvoare juridice distincte cu regim special, titlurile de valoare putând fi convertite numai în acțiuni la Fondul Proprietatea, iar creanța A.V.A.S., poate fi recuperată numai prin plată sau executare silită.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.1145 Cod civil „compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile”.

Pentru a opera compensația legală trebuie îndeplinită condiția reciprocității obligațiilor, ambele creanțe să existe între aceleași persoane, care să fie creditor și debitor, în același timp, una față de cealaltă.

În speță, există pe de o parte, un raport juridic între recurentul-reclamant și A.V.A.S. și, pe de altă parte, un alt raport juridic între recurentul-reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor, care s-a stins în urma primirii emisiunii de titluri a Ministerului Economiei și Finanțelor către reclamant.

Titlurile de valoare sunt, în accepțiunea legii speciale care se aplică în cauză (Legea nr.10/2001 și normele metodologice) titluri speciale de plată, ce pot fi utilizate numai pentru cumpărare de acțiuni sau active disponibile la societăți comerciale privatizabile ori regii autonome.

Nu se poate vorbi de sume de bani lichide și exigibile în cazul titlurilor de valoare.

Nu are relevanță împrejurarea că pentru o parte din titlurile de valoare recurentul nu a primit încă acțiuni, deși acesta a optat în cadrul ofertei deschise de capital, deoarece suma de bani nu este lichidă și exigibilă.

Exigibilă este numai creanța A.V.A.S. împotriva recurentului.

Recurentul nu poate realiza nici compensarea prevăzută de art.22 titlul VII din Legea nr.247/2005, deoarece obligațiile reciproce de plată nu rezultă din aplicarea Legii nr.112/1995 sau Legii nr.10/2001.

Se constată a fi nefondată și critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu reprezintă Statul Român în procesele legate de aplicarea Legii nr.10/2007 și a Legii nr.247/2005.

Ministerul Economiei și Finanțelor nu mai are nici o obligație față de recurent în contextul în care a reprimit titlurile de valoare și o parte din acestea au fost convertite în acțiuni.

Și în situația în care recurentul mai are să primească acțiuni, raporturile juridice sunt legate nu de operațiunea de compensare, ci eventual de o obligație de a face.

În speță nu operează nici confuziunea prevăzută de art.1154 Cod civilă, care presupune întrunirea în aceeași persoană atât a calității de debitor, cât și a aceleia de creditor, dar în cadrul aceluiași raport juridic obligațional.

Față de considerentele menționate, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 și art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.