Unjustified refusal to disclose forensic DNA expert records qualifies as actionable administrative non-resolution of a request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the National Institute of Legal Medicine, leaving in force the lower court's order compelling the institution to provide the plaintiff with the electropherograms and records underlying a forensic medical DNA expert report. The dispute arose from the plaintiff's administrative challenge to the institute's refusal to communicate these specific medical records, which were generated in the context of a paternity establishment process, arguing that the refusal constituted a violation of their right to access personal medical data. The court held that the refusal constituted an unjustified failure to respond to a request within the scope of administrative litigation, rendering the characterization of the documents as "specialized medical-legal acts" rather than administrative acts irrelevant to the jurisdiction. Decisively, the court applied Article 1 of Law No. 554/2004, establishing that the non-resolution or unjustified refusal to solve a request regarding matters of direct personal interest falls within the competence of administrative courts, thereby validating the original obligation to disclose the requested files.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, art. 312 C.proc.civ; Unjustified refusal to disclose forensic DNA expert records qualifies as actionable administrative non-resolution of a request: The dispute arose from the plaintiff's administrative challenge to the institute's refusal to communicate these specific medical records, which were generated in the context of a paternity establishment process, arguing that the refusal constituted a violation of their right to access personal medical data. The court held that the refusal constituted an unjustified failure to respond to a request within the scope of administrative litigation, rendering the characterization of the documents as "specialized medical-legal acts" rather than administrative acts irrelevant to the jurisdiction. Decisively, the court applied Article 1 of Law No. 554/2004, establishing that the non-resolution or unjustified refusal to solve a request regarding matters of direct personal interest falls within the competence of administrative courts, thereby validating the original obligation to disclose the requested files.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final order for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Refuz nejustificat de a comunica actele care au stat la baza întocmirii unei expertize medico-legale ADN. Vătămare.
Legea nr. 554/2004, art. 1
Cuprins pe materii : Drept administrativ.
Index alfabetic : act de specialitate medico-legală
expertiză medico-legală
refuz nejustificat
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 intră în sfera contenciosului administrativ nu numai actele administrative ci și nesoluționarea în termen a unei cereri.
Refuzul de a comunica expertiza medico-legală și actele ce au stat la baza ei, constituie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, intrând astfel în sfera contenciosului administrativ, întrucât actele solicitate îl priveau pe petent în mod direct, fiind legate de un proces de stabilire a paternității unui copil.
ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 3489 din 15 octombrie 2008
Reclamantul S.R., a chemat în judecată Institutul Național de Medicină Legală, solicitând obligarea acestuia să-i pună la dispoziție electrofenogramele care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză ADN nr. A15/5250/2007.
Prin sentința civilă nr. 83 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtul la comunicarea actelor solicitate de reclamant.
Instanța a reținut că, prin adresa A8/7742/2007, pârâtul a transmis refuzul de comunicare a actelor solicitate, cu precizarea că fotocopiile acestora pot fi comunicate numai la solicitarea scrisă a organelor judiciare, astfel că petentul este vătămat prin necomunicarea acestor acte medicale, în condițiile în care se referă la persoana reclamantului.
Institutul Național de Medicină Legală a formulat recurs împotriva acestei sentințe, susținând că se conturează o ingerință în activitatea medico-legală așa cum este reglementată de art. 3 din O.G. nr. 1/2000. Prin această reglementare legală se interzice clar orice ingerință în activitatea medico-legală.
Recurentul a mai susținut că expertiza medico-legală și actele care au stat la baza acesteia nu sunt acte administrative, ci acte de specialitate medico-legale, drept care aprecierea instanței că ar fi obligat să pună la dispoziția reclamantului actele solicitate, în temeiul art. 18 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, nu este opozabilă I.N.M.L.
Recursul este nefondat.
Este evident că pârâtul a refuzat soluționarea cererii reclamantului de a-i comunica actele solicitate, acte care îl priveau personal, fiind vătămat de pârât prin abuzul său de necomunicare, interesul reclamantului fiind legitim privat, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că expertiza medico-legală și actele ce au stat la baza ei sunt acte de specialitate medico-legale iar nu acte administrative, situație necontestată în cauză este nerelevantă cauzei.
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 intră în sfera contenciosului administrativ nu numai actele administrative ci și nesoluționarea în termen a unei cereri.
De observat că actele priveau pe reclamant în mod direct fiind legate de un proces de stabilirea paternității unui copil, iar cererea sa de a-i fi comunicată este întemeiată și legală, refuzul recurentului fiind neîntemeiat.
Astfel că, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.