Forwarding petition to competent authority does not constitute failure to resolve request in administrative litigation

Nesoluţionare în termen a unei cereri. Înţeles.

Legea nr. 554/2004, art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c) și h)

Cuprins pe materii: Drept administrativ:

Indice alfabetic: Autoritate publică. Limite de competenţă

Act administrativ tipic. Act administrativ asimilat.

Acţiune în contencios administrativ. Condiţii de exercitare.

Cerere

Drept și interes legitim

Memoriu

Nesoluţionare în termen a unei cereri

Recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că o autoritate publică înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorităţi căreia îi revine, potrivit legii, competenţa de a verifica și soluţiona aspectele sesizate, nu constituie o situaţie de nesoluţionare în termen a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 3171 din 9 iunie 2009

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, precizată ulterior,reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 40.000.000, lei reprezentând prejudiciul creat ca urmare a faptului că acesta nu a răspuns la memoriul său prin care i-a solicitat ca, în calitate de organ ierarhic superior al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, să ia măsuri pentru deblocarea contului.

În motivarea precizării acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 11 aprilie 2008 a înaintat pârâtului un memoriu prin care a sesizat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a i-blocat contul, pentru recuperarea unei creanţe de 3.702,57 lei.

A învederat că neplata creanţei s-a datorat faptului că o angajată a societăţii și-a falsificat decizia de încadrare în sensul majorării salariului, astfel că s-a majorat și contribuţia la asigurările sociale.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii modificării obiectului acţiunii și excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara – Secţia contencios administrativ și fiscal a respins excepţiile tardivităţii modificării acţiunii și lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocate de acesta, iar pe fond a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Termenul din 1 octombrie 2008 când reclamanta și-a precizat acţiunea, la cererea instanţei, constituie prima zi de înfăţișare conform art. 134 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care excepţia tardivităţii modificării acţiunii sale este nefondată.

Tot astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a adresat memoriul către conducătorul Guvernului României, intenţia sa fiind să sesizeze această autoritate, situaţie în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului este nefondată.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanţă a observat că pârâtul Guvernul României nu se face vinovat de modul în care a fost soluţionat memoriul reclamantei, acesta fiind trimis, în termenul legal, către Ministerul Economiei și Finanţelor și Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, situaţie în care în sarcina sa nu poate fi angajată răspunderea civilă.

De asemenea, reclamanta avea posibilitatea să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr. 51/1998 pentru contestarea în justiţie a măsurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea recuperării debitelor la bugetul de stat, aceasta fiind calea legală prin care se putea rezolva cererea sa.

Prin urmare, a concluzionat prima instanţă, modul în care Guvernul României a soluţionat memoriul reclamantei nu poate fi considerat ca sursă a pretinsului prejudiciu înregistrat prin blocarea contului de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a cărui existenţă, de altfel, nici nu a fost dovedită.

Nefiind îndeplinite condiţiile pentru reţinerea răspunderii civile a pârâtului, în exercitarea atribuţiilor sale, instanţa a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii așa cum a fost formulată.

A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a susţinut că Guvernul României a trimis într-adevăr Ministerului Economiei și Finanţelor memoriul reclamantei, însă nici una dintre aceste autorităţi nu i-a răspuns în termenul legal, pârâtul neurmărind modul în care acesta a fost soluţionat, deși potrivit art. 1 lit.e) din Legea nr. 90/2001 îndeplinește funcţia de conducere și de control a ministerelor și a celorlalte organe de specialitate din subordinea sa, inclusiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a precizat, de asemenea, că reclamanta a optat pentru procedura necontencioasă, cererea de deblocare a contului fiind adresată iniţial Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului și numai după refuzul practicat de această autoritate s-a adresat Guvernului, iar în ceea ce privește dovada prejudiciului va fi înaintat până la primul termen de judecată un raport de expertiză din care să rezulte cuantumul acestuia.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Rezultă din aceste prevederi legale că recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin.(1) lit. c) și respectiv sensul dispoziţiilor art. 2 alin.(2) din aceeași lege.

Împrejurarea că o autoritate publică înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorităţi căreia îi revine, potrivit legii, competenţa de a verifica și de a soluţiona aspectele sesizate, cum este cazul în speţă, nu constituie o situaţie de nesoluţionare în termen a unei cereri, în sensul art. 2 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la circumstanţele concrete ale cauzei și în condiţiile în care reclamanta avea, de altfel, posibilitatea să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr. 51/1998 pentru valorificarea pretenţiilor sale, prima instanţă a concluzionat în mod corect că demersul său judiciar, grefat pe pretinsa nesoluţionare în termen a unei cereri, nu este fondat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar.

Recursul a fost respins ca nefondat.