Robbery conviction: statutory minimum imprisonment upheld against claim of unproven mitigating circumstances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on cassation filed by the defendant against the Court of Appeal’s rejection of his initial appeal, thereby upholding the first-instance conviction and the imposed prison sentence. The case involved a charge of aggravated robbery under Article 211(2)(c) of the Penal Code, based on facts where the defendant seized a necklace from the victim’s neck on a street and fled, having been convicted to five years of imprisonment. The defendant argued that the sentence was incorrectly framed and sought a reduction through the application of mitigating circumstances, but the court held that the five-year term represented the statutory minimum for the offense and that no unproven mitigating circumstances existed to justify a lesser penalty, as the trial court had already considered the defendant's sincerity, age, and lack of prior criminal record. Relying on Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the court affirmed the lower judgments and ordered the deduction of the time spent in preventive detention from the sentence, while also imposing judicial expenses on the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. c) C. pen, art. 64 C. pen, art. 88 C. pen, art. 72 C. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, art. 74 C. pen; Robbery conviction: statutory minimum imprisonment upheld against claim of unproven mitigating circumstances: Prin sentința penală nr. 423/2002 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul penal nr. 11127/2002, inculpatul N.B.C., pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 423/2002 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul penal nr. 11127/2002, inculpatul N.B.C., pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din data de 27 august 2002 la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt, că, la data de 26 august 2002, în jurul orelor 15,30, inculpatul, aflat pe strada Buna Vestire a observat-o pe partea vătămată G.C. și lănțișorul ce purta la gât, ceea ce l-a determinat să se apropie de ea și să-i smulgă de la gât bijuteria, apoi să fugă.
Situația de fapt și vinovăția au fost probate pe baza probelor, constând în: proces-verbal de constatare al poliției, plângerea părții vătămate, dovada restituirii lănțișorului, declarațiile martorilor C.A., M.V., cât și declarația inculpatului care, de altfel, și-a recunoscut fapta.
Fapta inculpatului de a deposeda pe partea vătămată, prin violență de un bun în valoare de aproximativ 1.200.000 lei, a fost încadrată în infracțiunea de tâlhărie.
Aplicarea pedepsei s-a făcut corespunzător dispozițiilor art. 72 C. pen.
Curtea de Apel Prahova, sesizată cu apelul declarat de inculpat, l-a respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 529 din 25 noiembrie 2002, dosar nr. 8377/2002, considerând pedeapsa aplicată corespunzător.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând ca motiv de casare greșita încadrare a pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Recurentul a solicitat casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei prin reținerea art. 74 C. pen.
Curtea, examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica adusă, de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, a constatat aspectul nefondat al recursului dat de netemeinicia motivului invocat.
Astfel, este de reținut că, pentru infracțiunea comisă, pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă minimul special.
Față de gravitatea apreciată în concret a faptei, instanța a avut în vedere sinceritatea inculpatului, vârsta, absența antecedentelor penale și intelectul liminar pentru a aplica pedeapsa minimă de 5 ani închisoare.
Nu există temeiuri pentru ca aceasta să fie scăzută, întrucât în cauză, s-au solicitat dar nu s-au dovedit, circumstanțe atenuante. Hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul, cu cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul recurent fiind arestat, prin deducerea prevenției din pedeapsa aplicată, se va ajunge la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva deciziei penale nr. 529 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27 august 2002, la 27 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.