Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_84918 AI generated

Annulment of pharmacy license: Appeal allowed, lower decision quashed and case remanded for retrial

Case Number ICCJ_84918
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's decision, and remanded the case for retrial, ruling that the defendant Ministry of Health prevailed in its procedural objection regarding the first instance court's handling of the summoning request. The dispute concerned an administrative action seeking the annulment of a pharmacy operating license issued by the Ministry, where the first instance court had dismissed the plaintiff's action as inadmissible *ex officio* because the plaintiff had not joined the license beneficiary as a co-defendant, and had subsequently rejected the defendant's request to summon that third party. The Supreme Court held that the lower court violated the principles of disposition and adversariality by refusing to process the defendant's request to summon the third party under Articles 57–59 of the Code of Civil Procedure; instead, the court was required to strictly apply the imperative provisions of Article 57(4) and assess the admissibility of the summoning request only after formally notifying the summoned party, in compliance with Article 85, rather than dismissing the entire action prematurely without addressing the priority exception of lack of standing.

Legislator headnote

AI generated

art.129 alin. (5) C.proc.civ, art.304 pct. 5 C.proc.civ, art.313 C.proc.civ, art.312 alin.(3) C.proc.civ; Annulment of pharmacy license: Appeal allowed, lower decision quashed and case remanded for retrial: The dispute concerned an administrative action seeking the annulment of a pharmacy operating license issued by the Ministry, where the first instance court had dismissed the plaintiff's action as inadmissible *ex officio* because the plaintiff had not joined the license beneficiary as a co-defendant, and had subsequently rejected the defendant's request to summon that third party. The Supreme Court held that the lower court violated the principles of disposition and adversariality by refusing to process the defendant's request to summon the third party under Articles 57–59 of the Code of Civil Procedure; instead, the court was required to strictly apply the imperative provisions of Article 57(4) and assess the admissibility of the summoning request only after formally notifying the summoned party, in compliance with Article 85, rather than dismissing the entire action prematurely without addressing the priority exception of lack of standing.

Keywords

AI generated
action for annulment standing to appeal grounds for cassation procedural objections summons Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated
art.129 alin. (5) C.proc.civ
prevederile art.129 alin. (5) C.proc.civ., care obligă instanța de judecată să aibă un rol activ.
art.304 pct. 5 C.proc.civ
Identified as the specific ground for appeal that justified the admission of the recourse.
art.313 C.proc.civ
Procedural basis cited for the remand of the case for retrial.
art.312 alin.(3) C.proc.civ
Procedural basis cited for the admission of the recourse and the quashing of the contested decision.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art.304 pct. 5 C.proc.civ.

Identified as the specific ground for appeal that justified the admission of the recourse.

art.312 alin.(3) C.proc.civ.

Procedural basis cited for the admission of the recourse and the quashing of the contested decision.

art.313 C.proc.civ.

Procedural basis cited for the remand of the case for retrial.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Respingerea ca inadmisibilă a unei cereri formulate în temeiul art. 57 Cod procedură civilă. Încălcarea principiului disponibilității și a principiului contradictorialității.

C.proc.civ., art. 57, art. 85

Cuprins pe materii : Drept procesual civil.

Index alfabetic : cerere de chemare în judecată a altor persoane

principiul disponibilității

principiul contradictorialității

Instanța de judecată a nesocotit, atunci când a apreciat ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a unei alte persoane formulată de pârât pe temeiul prevederilor art.57-59 din Codul de procedură civilă, principiul disponibilității în procesul civil și al contradictorialității, și nu a dat eficiență dispozițiilor imperative cuprinse în art.57 alin.(4) din Codul de procedură civilă,

Analiza întrunirii sau nu, în concret, a cerințelor de admisibilitate a cererii de chemare în judecată a altor persoane, în special a celor indicate de art.57 alin.(1) din cod, se impune fi făcută, așadar, prin raportare și la prevederile art.85 din Codul de procedură civilă, numai după citarea celui introdus (chemat) în judecată.

ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 1529 din 19 martie 2009

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății anularea Autorizației de Funcționare nr.7381/EN/13365 emisă în data de 18.12.2007 pe numele S.C. H.P. SRL pentru înființarea unei farmacii în Municipiul Alexandria.

Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

Prin sentința nr.2554 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Instanța a reținut că reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată beneficiarul autorizației contestate, respectiv S.C. H.P. SRL, solicitând anularea unui act administrativ care produce efecte juridice în patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema în judecată și această persoană juridică.

S-a mai reținut că instanța de judecată nu poate dispune cu privire la drepturile conferite unei persoane printr-un act administrativ fără a-i acorda acesteia posibilitatea de a-și formula apărările.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman, care a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât prin respingerea ca inadmisibilă a cererii instanța de fond a procedat greșit prin raportare la

prevederile art.129 alin. (5) C.proc.civ., care obligă instanța de judecată să aibă un rol activ.

Respingerea ca inadmisibilă a acțiunii este nelegală și prin raportare la

dispozițiile Legii nr.554/ 2004, în condițiile în care emitentul autorizației de funcționare este Ministerul Sănătății Publice. Or, având calitatea de emitent al actului administrativ contestat, Ministerul Sănătății Publice avea deopotrivă calitate procesuală pasivă în cauză, iar Colegiul Farmaciștilor Teleorman are calitate procesuală activă față de împrejurarea că emiterea unui act administrativ, respectiv autorizația de funcționare a unei farmacii, s-a realizat fără ca, în prealabil, să existe un aviz al instituției recurente.

Recursul este întemeiat și a fost admis, pentru considerentele ce urmează.

Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat, înaintea instanței de fond, două excepții procesuale, anume excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Colegiul Farmaciștilor Teleorman și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, ambele excepții având natura unor excepții de fond, absolute și peremptorii.

Pe de altă parte, prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, pe care a admis-o, după punerea ei în discuția părților.

In consecință acțiunea reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că, în condițiile în care reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ care produce efecte juridice în patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema în judecată și această persoană juridică, cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă, instanța de judecată neputând dispune cu privire la drepturile conferite prin actul administrativ atacat fără a-i acorda persoanei juridice beneficiare posibilitatea de formulare a apărărilor corespunzătoare. Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că nu putea să dispună din oficiu introducerea în cauză a beneficiarului autorizației, deoarece s-ar fi încălcat principiul disponibilității, și că nu se putea da curs solicitării pârâtului de introducere în cauză a S.C. H.P. SRL întrucât regulile cuprinse în art.49-65 din Codul de procedură civilă nu permit un asemenea demers, devreme ce în cauză nu erau aplicabile prevederile art.57 alin.(1) din cod, terțul beneficiar neputând pretinde aceleași drepturi ca reclamantul.

Potrivit prevederilor art.137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanța de judecată, în condițiile invocării în fața sa, în mod concomitent, a mai multor excepții procesuale, era datoare să deducă ordinea de soluționare a acestora din caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, prioritate în cazul dat având, în mod categoric, excepția lipsei calității (legitimării) procesuale active a reclamantului – asupra căreia însă, instanța nu s-a pronunțat.

Prima instanță, pe de altă parte, a nesocotit, atunci când a apreciat ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a S.C. H.P. SRL, formulată de pârâtul Ministerul Sănătății Publice pe temeiul prevederilor art.57-59 C.proc.civ., principiul disponibilității în procesul civil și al contradictorialității, și nu a dat eficiență astfel dispozițiilor imperative cuprinse în art.57 alin.(4) din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Cererea va fi motivată și se va comunica atât celui chemat, cât și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat în judecată se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată,

întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar”.

Analiza întrunirii sau nu, în concret, a cerințelor de admisibilitate a cererii de chemare în judecată a altor persoane, în special a celor indicate de art.57 alin.(1) din cod, se impunea fi făcută, așadar, prin raportare și la prevederile art.85 din Codul de procedură civilă, numai după citarea celui introdus (chemat) în judecată de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, anume a beneficiarului actului administrativ a cărui anulare se solicita prin acțiunea în contencios administrativ.

În raport de cele mai sus arătate, reținându-se incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 C.proc.civ., în temeiul prevederilor art.312 alin.(3) și art.313 C.proc.civ., s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.