Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_84760 AI generated

Validity of Decree-Law No. 24/1990 on abusive occupation of state housing despite constitutional adoption and implicit abrogation arguments

Case Number ICCJ_84760
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice allowed the appeal against annulment, overturning the acquittal and upholding the conviction with a suspended sentence for the defendant, who had abuzively occupied a state-owned apartment starting in 1993 without a lease. The dispute centered on whether Decree-Law No. 24/1990, which criminalizes the unauthorized occupation of state property, remained in force or had lost effect; the lower appellate court had erroneously acquitted the defendant by finding that the decree was of a provisional, exceptional nature that ceased to apply after the first free elections in 1990 and was implicitly abrogated by the adoption of the 1991 Constitution. The High Court held that the decree’s temporary character was not supported by its text or motivation, it had not been expressly or tacitly abrogated by any other legal act, and it remained in force to punish the criminal act in question.

Legislator headnote

AI generated

Validity of Decree-Law No. 24/1990 on abusive occupation of state housing despite constitutional adoption and implicit abrogation arguments: Prin decizia nr.1275 din 9 septembrie 1999, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis recursul inculpatului și l-a achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen.

Keywords

AI generated
housing law state of emergency state property constitution criminal sentence validity of elections
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Ocuparea abuzivă a unei locuinţe proprietate de stat. Decretul-lege nr.24/1990. Lege temporară

Decretul-lege nr.24/1990, prin care se incriminează fapta de ocupare abuzivă a unei locuinţe proprietate de stat, nu este o lege temporară și nici nu a fost abrogată expres sau tacit, fiind în vigoare.

Decizia nr.4673 din 1 noiembrie 2002

Prin sentinţa penală nr.340 din 14 decembrie 1998, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul B.N. în baza art.1 din Decretul-lege nr.24/1990.

Instanţa a reţinut că inculpatul, începând din anul 1993, a ocupat abuziv un apartament.

Prin decizia nr.530 din 5 aprilie 1999, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a respins apelul inculpatului.

Prin decizia nr.1275 din 9 septembrie 1999, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis recursul inculpatului și l-a achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen.

În considerentele acestei decizii curtea de apel a arătat că decretul-lege în baza căruia inculpatul a fost trimis în judecată a avut un caracter provizoriu și excepţional, așa cum rezulta din expunerea de motive, el încetându-și aplicarea după primele alegeri libere din mai 1990 și a fost abrogat implicit prin adoptarea Constituţiei României, când s-au pus bazele statului de drept; instanţa a considerat că fapta inculpatului nu mai este prevăzută de legea penală și a dispus achitarea pentru acest motiv.

Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că nici din expunerea de motive și nici din conţinutul decretului-lege nu rezultă caracterul său temporar; de asemenea, nu a fost abrogat, expres ori tacit, prin nici un alt act normativ.

Recursul în anulare este fondat.

Decretul-lege nr.24/1990 a avut și are ca scop prevenirea și sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor proprietate de stat de către persoanele care nu au încheiat un contract de închiriere. Condiţiile în care a fost adoptat acest decret-lege nu constituie argumente pentru a se susţine caracterul temporar al actului normativ, acest caracter neapărând nici din conţinutul său nici din expunerea de motive.

În consecinţă recursul în anulare a fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului cu suspendarea executării pedepsei.