Omission to rule on party's appeal is not a material error; appeal allowed, decision quashed and case remanded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the prosecutor's appeal, quashed the Court of Appeal's decision and the subsequent minute of correction, and remanded the case for retrial, establishing that the appellate court's omission in ruling on the civil plaintiff's appeal was a procedural defect rather than a simple material error. The dispute concerned the proper legal classification of an appellate court's failure to address and record the solution to a party's appeal in the operative part of its judgment, following a criminal trial for attempted qualified theft, insult, bodily harm, and assault where the lower court had initially remanded the case for completing the preliminary investigation. The Court held that such an omission cannot be remedied through a simple correction of material errors under Article 195 of the Code of Criminal Procedure; instead, it constitutes a ground for cassation under Article 3859(1)(171) of the same Code, rendering the earlier attempt to fix it via a closure order legally invalid.
Legislator headnote
AI generatedart.195 C.proc.pen; Omission to rule on party's appeal is not a material error; appeal allowed, decision quashed and case remanded: Prin sentinţa penală nr.25 din 14 februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art.20 raportat la art.208 și art.209 lit.a și g și a infracţiunilor de ultraj prevăzută în art.239 alin.2 și 3, de vătămare corporală prevăzută în art.181 și de lovire prevăzută în art.180 alin.2 C.pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Îndreptarea erorilor materiale. Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la apelul unei părţi
Nu constituie eroare materială, în sensul prevederilor art.195 C.proc.pen., omisiunea instanţei de a se pronunţa și de a consemna în minuta și dispozitivul deciziei soluţia dată apelului declarat de una dintre părţi; o atare omisiune constituie caz de casare a hotărârii, potrivit art.3859 alin.1 pct.171 C.proc.pen.
Decizia nr.3841 din 18 septembrie 2002
Prin sentinţa penală nr.25 din 14 februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art.20 raportat la art.208 și art.209 lit.a și g și a infracţiunilor de ultraj prevăzută în art.239 alin.2 și 3, de vătămare corporală prevăzută în art.181 și de lovire prevăzută în art.180 alin.2 C.pen.
Prin decizia penală nr.20 din 15 ianuarie 2000, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de inculpat și de partea vătămată R.G. și a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs, cu motivarea că restituirea cauzei în vederea completării urmăririi penale nu se justifică, iar dispozitivul deciziei nu se referă la apelul declarat de partea vătămată P.G., această omisiune fiind considerată în mod greșit de instanţă ca o eroare materială, îndreptată prin încheiere.
Recursul este fondat.
În ceea ce privește ultima critică, din examinarea minutei și deciziei curţii de apel se constată că instanţa a omis să se pronunţe asupra recursului părţii vătămate P.G.
Omisiunea de a se pronunţa asupra apelului unei părţi nu poate fi considerată o eroare materială, cum în mod greșit a socotit instanţa de apel, încercând să o remedieze prin încheiere de îndreptare a erorii.
Cum și celelalte critici aduse deciziei sunt fondate, recursul a fost admis, s-au casat decizia și încheierea din 5 februarie 2002 ale curţii de apel și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor.