Possession disturbance: Non-criminal liability of lawful possessor whose title is subsequently annulled
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in nullity, thereby upholding the prior acquittal of the defendant and confirming that the lower courts correctly found no criminal liability. The case involved a charge of possession disturbance (art. 220 of the Penal Code), arising from the defendant's failure to vacate a plot of land after administrative authorities annulled the defendant's legal basis for possession and reconstituted property rights in favor of the opposing party. The Court held that because the defendant initially acquired possession through lawful acts, his subsequent retention of the land following the retroactive administrative annulation did not constitute the crime of occupying land without right.
Legislator headnote
AI generatedart.220 C.pen; Possession disturbance: Non-criminal liability of lawful possessor whose title is subsequently annulled: Judecătoria Roman, prin sentinţa penală nr.407 din 1 iunie 2000, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.a C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului D.A. pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art.220 alin.1 C.pen., cu motivarea că terenul pe care îl stăpânește inculpatul a fost cumpărat de el în 1992 de la M.P., posesia asupra terenului fiind legitimă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Tulburare de posesie. Situaţia juridică a imobilului
În cazul în care, la data dobândirii posesiei terenului, aceasta s-a făcut în baza unor acte legale, iar ulterior actele au fost anulate, dreptul de proprietate fiind reconstituit în favoarea altei persoane, necedarea terenului de către posesorul de fapt nu constituie infracţiune.
Secţia penală, decizia nr.2650 din 24 mai 2002
Judecătoria Roman, prin sentinţa penală nr.407 din 1 iunie 2000, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.a C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului D.A. pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art.220 alin.1 C.pen., cu motivarea că terenul pe care îl stăpânește inculpatul a fost cumpărat de el în 1992 de la M.P., posesia asupra terenului fiind legitimă.
Tribunalul Neamţ, prin decizia penală nr.442/RP din 10 noiembrie 2000, a respins recursul declarat de partea vătămată N.A.
În cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că actul emis de comisia comunală de fond funciar prin care se reconstituise dreptul de proprietate lui M.P. a fost ulterior anulat, aceasta fiind greșit pusă în posesie pe terenul aparţinând părţii vătămate N.A. De altfel, se arată în motivare, comisia judeţeană a anulat și procesul-verbal de punere în posesie a lui M.P. pentru terenul în litigiu.
Recursul în anulare este nefondat.
Inculpatul nu a ocupat, fără drept, un teren aflat în posesia altuia, așa cum se prevede în art.220 C.pen., ci s-a aflat în posesie, în condiţiile legii, considerându-se, cu temei la acea dată, că este proprietarul terenului în litigiu.
Faptul că, ulterior, autoritatea administrativă a anulat actul care legitima posesia inculpatului și a reconstituit titlul de proprietate pe numele părţii vătămate nu duce la concluzia că inculpatul, necedând terenul a cărui posesie a dobândit-o legal, ar fi săvârșit o infracţiune.
În consecinţă, recursul în anulare a fost respins.