Drug trafficking conviction upheld over personal consumption defense based on toxicological evidence negating drug user status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' conviction for drug trafficking. The dispute centered on whether the seizure of 13 doses of heroin (1.44 g), significant sums of money in various currencies, and hypodermic syringes at the defendant's residence constituted trafficking or mere possession for personal consumption, which the defendant argued should have been classified as a lesser offense. The court held that the lower instances correctly applied Article 2(2) of Law No. 143/2000 for drug trafficking, rather than Article 4 for personal use, based on the decisive legal principle that the defendant was proven not to be a drug user through toxicological and psychiatric examinations, thereby negating the subjective element required for the personal consumption offense and confirming the intent to sell due to the large quantity and presence of cash.
Legislator headnote
AI generatedart.4 din Legea nr.143/2000; Drug trafficking conviction upheld over personal consumption defense based on toxicological evidence negating drug user status: Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta sa trebuia încadrată în prevederile art.4 din Legea nr.143/2000, deoarece drogurile găsite la domiciliul său erau deţinute pentru consumul propriu, este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Trafic de droguri. Consum propriu. Probe
Împrejurarea că în locuinţa unei persoane se găsesc numeroase doze de stupefiante, sume importante de bani în lei și în valută diferită, precum și faptul că din analiza toxicologică ce i s-a efectuat și din examinarea sa psihiatrică rezultă că aceasta nu este consumatoare de droguri, constituie probe suficiente pentru a se reţine că a săvârșit infracţiunea de trafic de droguri prevăzută în art.2 lit.a din Legea nr.143/2000.
Secţia penală, decizia nr.2647 din 24 mai 2002
Tribunalul București, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută în art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Instanţa a reţinut că, la 8 noiembrie 2000, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului, în camera locuită de acesta s-au găsit 13 doze de heroină, în greutate de 1,44 g.
În a doua încăpere a fost identificată o altă persoană, I.M., găsindu-se și două seringi hipotermice cu urme de heroină și o fiolă spartă cu urme de substanţe, precum și un plic cu sare de lămâie.
În locuinţă s-au mai găsit diferite sume de bani – 6 milioane de lei, 247 de dolari în bancnote de 20, 10, 5 și 1 dolar și 50 de mărci în bancnote de 20 și 10 DM.
Din probele administrate a reieșit că inculpatul a deţinut heroina pentru a fi vândută și nu pentru consum propriu, concluzie impusă de cantitatea mare de droguri și de sumele de bani găsite, precum și de faptul că analizele biologice făcute inculpatului nu au evidenţiat compuși specifici consumului de heroină.
Apelul inculpatului a fost respins de Curtea de Apel București, secţia I penală, prin decizia nr.51/A din 18 februarie 2002.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta sa trebuia încadrată în prevederile art.4 din Legea nr.143/2000, deoarece drogurile găsite la domiciliul său erau deţinute pentru consumul propriu, este nefondat.
Potrivit art.4 din Legea nr.143/2000, constituie infracţiune cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri, pentru consum propriu, fără drept.
Rezultă, deci, că subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, în sensul că trebuie să fie consumator de droguri.
În speţă, însă, din probele administrate, și anume din buletinul de analiză toxicologică făcută inculpatului și din examenul psihiatric ce i s-a efectuat rezultă că inculpatul nu era consumator de droguri, ceea ce duce la concluzia că el a deţinut drogurile nu pentru consum propriu, ci pentru a le vinde.
Faţă de cele învederate, se constată că încadrarea făcută de instanţă în prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 este corectă, motiv pentru care recursul a fost respins.