No-aggravation in own appeal bars applying penalty concurrence rules via prosecutor's non-appeal request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of two minor defendants convicted of robbery, thereby upholding the Court of Appeal’s decision which had partially overturned the first-instance suspension of their sentences; the court held that the Public Prosecutor’s request to apply Article 40 of the Penal Code regarding the concurrence of penalties was inadmissible because the Prosecutor had not filed an appeal, and modifying the sentence in the defendant’s own appeal would violate the *ne bis in idem* and no-aggravation-in-own-appeal principles enshrined in Articles 372 and 3858 of the Code of Criminal Procedure, leaving the lower instance rulings regarding the conviction and the revocation of the conditional suspension in force. The dispute centered on whether the appellate court’s failure to apply Article 40 of the Penal Code to account for a prior final conviction could be cured by the prosecutor's motion in the defendant's cassation appeal, with the decisive legal basis being the strict prohibition against aggravating a defendant's situation in their own legal recourse, which barred the retroactive application of penalty rules for concurrence of offenses despite the error in the lower instance.
Legislator headnote
AI generatedart.40 C.pen, art.3858 C.proc.pen, art.83 C.pen; No-aggravation in own appeal bars applying penalty concurrence rules via prosecutor's non-appeal request: Procurorul a criticat sentinţa pentru omisiunea aplicării art.40 și a art.83 C.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Z.I.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recurs. Neagravarea situaţiei în propriul recurs
În apelul sau în recursul inculpatului nu se poate face aplicarea art.40 C.pen. privind pedeapsa în cazul când nu există recidivă, deoarece prin aplicarea unei alte pedepse, potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni, s-ar încălca regula neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzută în art.372 și în art.3858 C.proc.pen.
Secţia penală, decizia nr.2379 din 13 mai 2002
Tribunalul București, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr.177 din 14 martie 2001, a condamnat pe inculpaţii minori M.R. și Z.I. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d și e C.pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul și inculpaţii.
Procurorul a criticat sentinţa pentru omisiunea aplicării art.40 și a art.83 C.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Z.I.
Curtea de Apel București, secţia I-a penală, prin decizia nr.482 din 13 septembrie 2001, a admis apelul procurorului și a desfiinţat parţial sentinţa cu privire la inculpatul Z.I. revocând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată printr-o hotărâre anterioară.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse.
Împotriva deciziei inculpaţii au declarat recurs, susţinând că nu au săvârșit ei fapta și că au fost supuși unor presiuni în timpul urmăririi penale pentru a recunoaște comiterea lor, motive pentru care au cerut achitarea.
Procurorul de ședinţă a pus concluzii de admitere a recursului declarat de inculpatul Z.I. și aplicarea prevederilor art.40 C.pen.
Recursurile nu sunt fondate, din probele administrate în cauză rezultând că au săvârșit fapta pentru care au fost condamnaţi.
Nu poate fi primită nici cererea procurorului, de admitere a recursului inculpatului Z.I., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru a se pronunţa cu privire la aplicarea art.40 C.pen., așa cum s-a solicitat de procuror în apelul său.
Este adevărat că, în cursul judecării la prima instanţă a cauzei s-a stabilit că inculpatul, pe când era minor, a mai fost condamnat definitiv, anterior săvârșirii faptei în prezenta cauză, la un an și 6 luni închisoare. Prin apelul formulat, procurorul ceruse să se facă aplicarea art.40 C.pen., dar instanţa de apel a omis să se pronunţe referitor la acest aspect.
Cum în cauză procurorul nu a declarat recurs, iar în recursul inculpatului nu se poate rezolva această problemă, prin aplicarea, conform art.40 C.pen., a unei alte pedepse potrivit regulilor concursului de infracţiuni, deoarece în acest fel s-ar agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse.