Lawfulness of summoning a defendant at their last known domestic address after failed foreign service and verified absence from foreign registers
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal, upholding the criminal court's order that the defendant be summoned at his last known domestic address and via public posting, thereby sustaining the prior judgment. The dispute centered on whether the appellate court correctly followed procedural requirements when the defendant, who had fled to avoid prosecution, claimed he was illegally summonsed at a Romanian address despite having indicated a foreign residence. The court ruled that because the foreign summons was returned as undeliverable and official verification from the foreign authorities confirmed the defendant did not reside at the indicated address, the prosecution legitimately fell back to the last known domestic domicile and public posting at the local council; consequently, the alleged violation of the right to proper summons under Article 386(a) of the Code of Criminal Procedure was unfounded.
Legislator headnote
AI generatedLawfulness of summoning a defendant at their last known domestic address after failed foreign service and verified absence from foreign registers: În acest sens contestatorul a arătat că, pentru termenul când a fost soluţionat recursul nu a fost legal citat, întrucât din anul 1997 nu mai locuiește în România, aducând la cunoștinţa instanţelor să fie citat la reședinţa sa din străinătate, pe care a indicat-o, dar s-a dispus citarea la adresa sa din București, cu încălcarea prevederilor art.177 alin.3 C.proc.pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţie în anulare. Îndeplinirea procedurii de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs
În cazul inculpatului plecat din ţară, citarea se face la domiciliul din străinătate indicat de el. Dacă citaţia este restituită cu menţiunea că inculpatul nu domiciliază la adresa indicată, după care citarea se face la ultimul domiciliu cunoscut și la consiliul local în a cărui rază teritorială
s-a săvârșit infracţiunea, procedura de citare este îndeplinită conform legii, contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art.386 lit.a C.pen. nefiind fondată.
Secţia penală, decizia nr.2276 din 7 mai 2002
Prin cererea adresată Curţii Supreme de Justiţie, D.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Secţiei penale nr.633 din 18 februarie 2000 prin care s-a soluţionat recursul declarat de inculpat.
Ca temei al contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut în art.386 lit.a C.proc.pen.
În acest sens contestatorul a arătat că, pentru termenul când a fost soluţionat recursul nu a fost legal citat, întrucât din anul 1997 nu mai locuiește în România, aducând la cunoștinţa instanţelor să fie citat la reședinţa sa din străinătate, pe care a indicat-o, dar s-a dispus citarea la adresa sa din București, cu încălcarea prevederilor art.177 alin.3 C.proc.pen.
Examinând contestaţia în anulare se constată următoarele.
Corespunde realităţii că la data soluţionării recursului declarat de inculpat procedura de citare cu acesta a fost îndeplinită la domiciliul său din București și prin afișare la sediul Primăriei Sectorului 1.
Este adevărat că recurentul a solicitat să fie citat în străinătate, la adresa pe care a indicat-o, ceea ce instanţa de recurs a și dispus, la dosarul cauzei aflându-se dovezile de restituire a corespondenţei privind citarea inculpatului cu menţiunea pe plic „adresant necunoscut”.
Pe de altă parte, la dosar s-a depus și un act oficial emis de Ministerul de Interne din statul solicitat, prin care se atestă că din verificările efectuate pentru găsirea domiciliului lui D.A. s-a constatat că în registrele populaţiei nu s-a găsit înregistrat numele celui căutat.
În raport cu aceste împrejurări, instanţa de recurs corect a îndeplinit procedura cu inculpatul la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la ușa consiliului local.
Din actele dosarului mai rezultă că D.A. a părăsit ţara în anul 1997, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la judecata cauzei în fond, apel și recurs, și a încercat să tergiverseze judecata prin indicarea unui domiciliu fictiv în străinătate unde, în realitate, nu locuia.
În consecinţă contestaţia în anulare a fost respinsă.