Validity of criminal jurisdiction via confirmation of indictment by competent prosecutor where initial prosecution conducted by subordinate authority
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals, thereby upholding the appellate decision that acquitted the defendants for lack of constitutive elements, leaving the acquittal in force. The case involved charges of unauthorized intelligence gathering under the National Security Act; the defendants challenged the legality of the court's jurisdiction, arguing that the prosecution was initiated by a prosecutor from a hierarchically inferior military district rather than the territorially competent one, and contended that the interception did not meet the statutory threshold for national security threats. Relying on Articles 264(2) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the initial prosecution by a subordinate prosecutor was legally cured and the jurisdictional defect voided by the subsequent confirmation of the indictment by the chief prosecutor of the corresponding competent military court, while also finding that the interception failed to satisfy the substantive requirement of being an activity authorized under national security provisions.
Legislator headnote
AI generatedart.20 din Legea nr.51/1991; Validity of criminal jurisdiction via confirmation of indictment by competent prosecutor where initial prosecution conducted by subordinate authority: Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.51/1991 este incriminată desfășurarea activităţilor de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, fără mandat sau prin depășirea mandatului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Sesizarea instanţei. Competenţa procurorului. Art.264 alin.2 și 3 c. Proc. Pen.
În cazul în care urmărirea penală a fost efectuată și rechizitoriul a fost dat de un procuror dintr-un parchet ierarhic inferior celui corespunzător instanţei competente să judece cauza în fond, sesizarea acestei instanţe este legală dacă rechizitoriul a fost confirmat de procurorul de la parchetul corespunzător primei instanţe competente.
Secţia penală, decizia nr.2266 din 7 mai 2002
Prin sentinţa nr.191 din 2 noiembrie 1999, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpaţii T.I. și P.L. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.20 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, reţinând că, în perioada 26 septembrie – 29 septembrie 1997, inculpaţii au instalat în aparatul de radio aflat în biroul părţii vătămate care își desfășura activitatea în cadrul unui penitenciar, un dispozitiv de interceptare a discuţiilor fără autorizarea procurorului.
Prin decizia nr.59 din 22 mai 2001, Curtea Militară de Apel a admis apelurile declarate de inculpaţi și a dispus achitarea acestora pentru lipsa elementelor constitutive ale unei infracţiuni.
Instanţa de apel a motivat că, în speţă, este de necontestat că inculpaţii au desfășurat o activitate de interceptare în lipsa unui mandat emis în condiţiile legii.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.51/1991 este incriminată desfășurarea activităţilor de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, fără mandat sau prin depășirea mandatului.
Premisa acestei infracţiuni constă în aceea că subiectul procedează la culegerea de informaţii în scopul realizării siguranţei naţionale; în speţă, a motivat instanţa, inculpaţii nu au desfășurat o activitate de natura celei supuse autorizării în condiţiile prevăzute de lege, nefiind vorba – așa cum prevede art.3 din lege – de „ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României”. Lipsind una din condiţiile prevăzute în text, și anume cea referitoare la „activităţi supuse autorizării în condiţiile art.13”, s-a conchis că elementele constitutive ale infracţiunii nu sunt întrunite.
Inculpaţii au declarat recurs, susţinând că temeiul corect al achitării trebuia să fie inexistenţa faptei, obligarea lor la despăgubiri este greșită, iar sesizarea instanţei nu a fost legală, urmărirea penală fiind efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a dat și rechizitoriu, iar nu de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, competent după calitatea persoanei.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art.264 alin.2 C.proc.pen. rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzător instanţei competente să judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanţe.
Așa fiind, chiar dacă procurorul care a efectuat urmărirea penală nu ar fi fost delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial competent, și a făcut parte dintr-un parchet inferior, instanţa a fost totuși legal sesizată, prin confirmarea rechizitoriului de către prim-procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
Cum și celelalte critici sunt lipsite de temei, recursurile au fost respinse.