Bribery prosecution appeal timeliness upheld; cassation dismissed due to holiday extension of filing deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendants' appeals, thereby upholding the Court of Appeal's decision to convict them of bribery, as the prior lower-court acquittal was reversed. The dispute centered on a procedural challenge to the prosecutor's appeal, which the defendants argued was time-barred, claiming the court of appeal failed to explicitly address their exception of tardiness or provide sufficient reasoning under Article 383 of the Code of Criminal Procedure. The court determined that the prosecutor's appeal, filed on December 27, 2000, was submitted within the legal ten-day deadline calculated from the sentence on December 14, 2000, because December 25 was a public holiday under Law No. 75/1996 and Article 186 of the Code of Criminal Procedure extended the deadline to the next business day; consequently, the appellate court’s reference to the timely filing in its grounds was deemed sufficient to have implicitly rejected the exception, and the lack of a separate, express motivation regarding this specific procedural objection did not constitute a ground for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart.383 C.proc.pen, art.181 C.pen; Bribery prosecution appeal timeliness upheld; cassation dismissed due to holiday extension of filing deadline: Prin sentinţa penală nr.696 din 14 decembrie 2000, Tribunalul Iași, în baza art.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.proc.pen. și la art.181 C.pen., a achitat pe inculpaţii C.V. și C.G. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art.254 alin.1 C.pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Apel. Termen. Excepţie de tardivitate
Menţionând în considerentele deciziei că procurorul a declarat apel în termen, înseamnă că instanţa s-a pronunţat, prin respingere, asupra excepţiei de tardivitate ridicată de inculpaţii intimnaţi.
Lipsa unei motivări exprese privind considerarea apelului ca fiind declarat în termen nu constituie temei de casare, întrucât prevederile art.383 C.proc.pen. se referă la obligaţia instanţei de apel ca, în expunerea deciziei, să arate temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art.379 din același cod, și anume respingerea sau admiterea apelului, inclusiv modalităţile procesuale urmate după desfiinţarea sentinţei, iar nu la obligaţia de a face o motivare anume a respingerii unei excepţii ridicate de intimaţi.
O atare motivare se va face în decizia instanţei de recurs, când aceasta se va pronunţa asupra cazului de casare prevăzut în art.3859 alin.1 pct.11 C.proc.pen., invocat de recurent, în sensul că instanţa de apel a admis o cale de atac introdusă tardiv.
Secţia penală, decizia nr.2204 din 25 aprilie 2002
Prin sentinţa penală nr.696 din 14 decembrie 2000, Tribunalul Iași, în baza art.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.proc.pen. și la art.181 C.pen., a achitat pe inculpaţii C.V. și C.G. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art.254 alin.1 C.pen.
Prin decizia penală nr.202 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii menţionate.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs susţinând, între altele, că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a apelului declarat de procuror, invocată de inculpaţi, și a admis un apel tardiv.
Examinând legalitatea deciziei criticate, se constată că recursurile sunt nefondate.
Referitor la excepţia de tardivitate a apelului declarat de procuror, asupra căreia instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat, se constată că, în considerentele deciziei se precizează că împotriva sentinţei procurorul a declarat apel în termen. Prin urmare, instanţa de apel s-a pronunţat, astfel, asupra excepţiei de tardivitate.
În ceea ce privește lipsa unei motivări privind declararea în termen a apelului, prevederile art.383 C.proc.pen. sunt greșit invocate de recurenţi, deoarece ele se referă la obligaţia instanţei de apel de a motiva temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, raportate la motivele de apel. Or, inculpaţii aveau în acea fază procesuală calitatea de intimaţi și nu invocaseră, prin urmare, vreun motiv de apel pentru ca instanţa să fie obligată să motiveze respingerea acestuia.
Totodată, se constată că apelul a fost declarat de procuror în termen legal de 10 zile calculat de la pronunţarea sentinţei (14 decembrie 2000), fiind înregistrat la 27 decembrie 2000 la Tribunalul Iași, zilele de 25 și 26 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, fiind zile de sărbătoare legală conform art.1 din Legea nr.75 din 12 iunie 1996, iar potrivit art.186 alin. final C.proc.pen. ultima zi de depunere a apelului, 25 decembrie 2000, fiind o zi nelucrătoare, termenul expira la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, respectiv 27 decembrie 2000, dată la care a fost declarat.
În consecinţă recursul declarat de inculpaţi a fost respins.