Appeal upheld, civil damages quashed and remanded for forensic reassessment of unpaid household worker’s reduced capacity.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the civil party’s appeal, quashed the prior judgments (first-instance conviction and appellate dismissal), and remanded the case to the first-instance court for retrial solely on the civil aspect, thus setting aside the earlier award of 60 million lei damages while upholding the criminal conviction. The dispute arose from an attempted qualified homicide (art. 20, art. 174, art. 175 lit. i Criminal Code) where the defendant struck the victim with a club, causing life-threatening cranial injuries, and the civil party—who worked unpaid in her own household—sought monthly damages for diminished work capacity. The Court held that the lower courts erred by failing to order a complete forensic medical expert examination to determine whether the victim’s work capacity had been reduced; if such reduction is established, the defendant must be ordered to pay a monthly monetary benefit calculated by reference to the victim’s prior income, regardless of whether that income came from remunerated work or household labor, and that the appellate court’s dismissal for lack of stated grounds was improper because it was required to examine all factual and legal aspects under art. 371 alin. 2 C.pr.pen.
Legislator headnote
AI generatedAppeal upheld, civil damages quashed and remanded for forensic reassessment of unpaid household worker’s reduced capacity: Prin sentinţa penală nr.166 din 13 martie 2001, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul U.C. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.20 raportat la art.174 și la art.175 lit.i C.pen. și l-a obligat la plata sumei de 60 milioane de lei despăgubiri către partea civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Despăgubiri. Tentativă de omor. Prestaţie lunară
În soluţionarea laturii civile a procesului, instanţa trebuie să stabilească dacă leziunile suferite de victimă au avut ca urmare diminuarea capacităţii sale de muncă.
În cazul în care capacitatea de muncă a părţii civile a fost afectată, inculpatul trebuie obligat la plata unei prestaţii bănești lunare evaluate în raport cu veniturile pe care aceasta le realiza anterior săvârșirii faptei, indiferent dacă ele proveneau dintr-o activitate remunerată sau din munca depusă în propria gospodărie.
Secţia penală, decizia nr.2197 din 25 aprilie 2002
Prin sentinţa penală nr.166 din 13 martie 2001, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul U.C. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.20 raportat la art.174 și la art.175 lit.i C.pen. și l-a obligat la plata sumei de 60 milioane de lei despăgubiri către partea civilă.
S-a reţinut că, în noaptea de 31 decembrie 1999, folosind o bâtă, inculpatul a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona capului, cauzându-i leziuni craniene care
i-au pus în pericol viaţa.
Instanţa a constatat că partea civilă nu a prestat o muncă remunerată, ci desfășura activităţi în propria gospodărie, astfel încât nu se poate stabili dacă a fost diminuată capacitatea sa de muncă și, în consecinţă, nu i se poate acorda o prestaţie bănească periodică lunară constând în diferenţa dintre veniturile realizate înainte de agresiunea suferită și veniturile ulterioare.
Prin decizia nr.381/A din 12 iunie 2001, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală a respins apelurile declarate de inculpat și partea civilă.
Recursul declarat de partea civilă este fondat.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţele nu au lămurit un aspect esenţial pentru stabilirea corectă a prejudiciului, și anume nu au clarificat în ce măsură, în urma leziunilor craniene suferite, capacitatea de muncă a părţii civile a fost afectată, aspect de care depinde acordarea sau nu a unor despăgubiri lunare periodice până la încetarea incapacităţii totale sau parţiale de muncă.
În acest scop prima instanţă trebuia să dispună efectuarea unei expertize medico-legale complete a victimei, iar dacă se stabilea că aceasta a suferit o diminuare a capacităţii de muncă, să oblige pe inculpat la o despăgubire lunară în raport cu valoarea muncii depuse în propria sa gospodărie.
Este, totodată, de observat că apelul părţii civile, soluţionat la primul termen de judecată a fost respins ca nefiind motivat, deși potrivit art.371 alin.2 C.pr.pen., instanţa era obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, indiferent de motivele invocate de apelant.
În consecinţă recursul a fost admis și s-au casat hotărârile cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare sub aspectul menţionat.