Denial of post-conviction sentence reduction under Penal Code Art. 15(1) due to gravity of continuous offenses and recidivism

Aplicarea Facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Pentru a reduce pedeapsa definitivă în temeiul art.15 alin.1 C.pen. nu este suficient să se constate că în timpul detenţiei condamnatul a avut o bună comportare; în aplicarea acestui text de lege trebuie să se ţină seama și de infracţiunea săvârșită, precum și de persoana condamnatului.

Ca atare, în cazul unui recidivist care a săvârșit, în condiţiile infracţiunii continuate, 35 de furturi calificate în decurs de un an, sustrăgând din locuinţe bunuri în valoare de aproape 400 de milioane de lei, reducerea pedepsei de 12 ani închisoare nu se justifică.

Secţia penală, decizia nr.2069 din 18 aprilie 2002

Prin sentinţa penală nr.173 din 2 martie 1998 a Tribunalului Timiș, inculpatul T.C. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii continuate de furt calificat care a produs consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i și alin.ultim C.pen.

Instanţa a reţinut că, în perioada iulie 1996 – iulie 1997, împreună cu un alt inculpat, prin efracţie și în timpul nopţii, inculpatul a săvârșit 35 de infracţiuni de furt din locuinţe sustrăgând lucruri de valoare, ca aparatură electronică, tablouri, bijuterii, valută și alte bunuri.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de inculpat.

Condamnatul a formulat contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art.15 C.pen. și ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.207/2000, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Tribunalul Timiș, prin sentinţa penală nr.482 din 4 iulie 2001, a admis contestaţia la executare și schimbând încadrarea juridică a faptelor în prevederile art.208 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen., a redus pedeapsa de la 12 la 10 ani închisoare.

Instanţa a avut în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat, de 390.000.000 de lei, nu mai constituie consecinţe deosebit de grave, iar în timpul executării pedepsei inculpatul a avut un comportament caracterizat ca bun.

Prin decizia penală nr.380/A din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul procurorului.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Potrivit art.15 alin.1 C.pen, când după rămânearea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.

În cauză, instanţele au reţinut corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului nu se mai consideră că a avut consecinţe deosebit de grave, iar pentru această infracţiune legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară, de la 3 la 15 ani închisoare faţă de 10 la 20 de ani prin legea în baza căreia a fost condamnat.

Pentru a reduce pedeapsa instanţele au avut în vedere numai faptul că, la locul de deţinere, condamnatul a avut o comportare corespunzătoare, fără a ţine seama de celelalte criterii prevăzute în art.15 alin.1 C.pen.

Astfel, nu s-a ţinut seama de gravitatea infracţiunilor, 35 de furturi săvârșite într-un timp relativ scurt și nici de persoana inculpatului care prezintă periculozitate accentuată, fiind recidivist.

Faţă de această situaţie, se impune concluzia că reducerea pedepsei aplicate nu se justifică, impunându-se menţinerea ei.

În consecinţă hotărârile atacate au fost casate și s-a dispus respingerea contestaţiei introduse de condamnat.