Appeal in annulment admitted, appellate reclassification quashed, and aggravated harm conviction reinstated on permanent facial disfigurement grounds.

Vătămare corporală gravă. Sluţire

Lovirea unei persoane în faţă cu cuţitul, cu urmarea unor cicatrice care nu pot fi înlăturate și care afectează expresia feţei, constituind un prejudiciu estetic, se încadrează în prevederile art.182 C.pen. (alin.2 la data judecării, alin.3 în urma modificării prin Legea nr.169/2002), deoarece prin vătămarea corporală se cauzează sluţirea victimei.

Decizia Secţiei penale nr.1522 din 21 martie 2002

Prin sentinţa penală nr.70 din 24 februarie 1999, Judecătoria Roșiori de Vede a condamnat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 alin.1 C.pen.

Instanţa a reţinut că, la 28 aprilie 1995, inculpatul a agresat pe fosta sa soţie, aplicându-i mai multe lovituri de cuţit în zona feţei și în braţ, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale la care se adaugă 43 de zile pentru ca tulburările psihopatologice cauzate să fie înlăturate, rămânând cu două cicatrici faciale ce constituie prejudiciu estetic.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr.814 din 24 noiembrie 1999 a Tribunalului Teleorman, cu motivarea că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare, care a depășit 60 de zile, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, a fost admis prin decizia nr.336 din 14 martie 2000 a Curţii de Apel București, secţia I-a penală, și s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei în prevederile art.181 C.pen., cu motivarea că durata îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate nu a depășit 60 de zile.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că fapta se încadrează în prevederile art.182 C.pen., întrucât prin agresiune s-a cauzat sluţirea părţii vătămate.

Recursul în anulare este fondat.

În devăr, instanţa de recurs încadrând fapta în prevederile art.181 C.pen., a făcut o greșită caracterizare juridică a acesteia, deoarece a luat în considerare numai numărul zilelor de îngrijiri medicale, ignorând celelalte consecinţe produse prin fapta inculpatului.

În cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă, avortul, punerea în primejdie a vieţii persoanei sau sluţirea, este fără relevanţă pentru încadrarea juridică a faptei numărul zilelor de îngrijiri medicale.

În speţă, inculpatul a lovit partea vătămată în faţă cu cuţitul, din raportul de expertiză medico-legală rezultând că aceasta prezintă la obrazul drept o cicatrice în lungime de 10 cm iar la cel stâng o cicatrice de 8 cm; prin cel de-al doilea raport de expertiză se conchide, referitor la dizarmonia feţei, că prin nici o intervenţie chirurgicală nu pot fi șterse urmele leziunilor, putându-se numai ameliora aspectul cicatricelor care, prin aspectul lor morfoanatomic, localizarea și repercusiunile asupra mimicii și expresivităţii feţei, constituie un prejudiciu estetic.

În raport cu aceste acte trebuie reţinut că cicatricele de pe faţa părţii vătămate reprezintă o sluţire în sensul legii, restabilirea aspectului normal al reţei neputându-se produce printr-un proces de vindecare.

În consecinţă, fapta inculpatului de a lovi cu cuţitul în faţă și de a produce părţii vătămate mai multe cicatrice la acest nivel, leziuni ce reprezintă un prejudiciu estetic ce nu se poate înlătura printr-o vindecare normală, constituie infracţiunea prevăzută în art.182 C.pen., motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, menţinându-se încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă.