Complicity in robbery versus concealment: classification of pre-offense planning and surveillance as accessory liability

Tâlhărie. Complicitate. Tăinuire. Încadrare juridică

Fapta de a lua parte la adoptarea hotărârii de a săvârși o tâlhărie, la stabilirea modului de a acţiona, la pândirea victimei și la urmărirea ei, urmată de participarea la împărţirea bunurilor sustrase acesteia de către autor prin violenţă, caracterizează complicitatea la infracţiunea de tâlhărie, iar nu infracţiunea de tăinuire care constă, între altele, din primirea unui bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără vreo contribuţie cu caracter de înlesnire a săvârșirii acesteia de către autor.

Decizia Secţiei penale nr.769 din 12 februarie 2002

Prin sentinţa penală nr.390 din 7 decembrie 2000, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpaţii B.L. și T.M. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., pe inculpatul P.V. pentru complicitate la această infracţiune și pe inculpaţii M.D., D.C. și D.S. pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută în art.221 C.pen.

Instanţa a reţinut că inculpaţii, tineri care se cunoșteau de mai multă vreme, au hotărât, la sugestia și pe baza semnalmentelor date de inculpatul P.V., să agreseze o femeie, factor poștal, și să-și însușească prin violenţă banii destinaţi plăţii pensiilor, aflaţi asupra ei.

La 15 februarie 2000, inculpaţii au așteptat ieșirea din oficiul poștal a factorului; aceasta neapărând, inculpaţii au pornit în urmărirea altei femei, partea vătămată I.M., de asemenea factor poștal la acel oficiu, cu intenţia de a o jefui. Dându-și seama că aceasta îl cunoștea pe inculpatul M.D., grupul s-a întors lângă oficiul poștal, în urmărirea părţii vătămate rămânând inculpatul P.V. care îi ţinea pe ceilalţi la curent cu traseul parcurs de femeie, folosind un telefon mobil.

Când partea vătămată a intrat într-un imobil, grupul de inculpaţi au fost anunţaţi de P.V., iar inculpaţii B.L. și T.M.au mers în acel loc, au intrat în holul imobilului și au atacat pe poștaș, sustrăgându-i 63 de milioane de lei. În acest timp inculpaţii M.D., D.C. și D.S. au rămas lângă oficiul poștal unde, după săvârșirea tâlhăriei, au revenit și ceilalţi inculpaţi și, apoi, au împărţit, toţi cei 6, banii jefuiţi.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.87 din 18 aprilie 2001, a admis apelul părţii civile, majorând despăgubirile, precum și apelul inculpatului P.V., pentru care a schimbat încadrarea juridică din complicitate la tâlhărie în tăinuire. Apelurile declarate de procuror și de inculpaţii T.M., B.L., M.D. și D.C. au fost respinse.

Recursul declarat de procuror, cu motivarea că instanţele au încadrat greșit faptele inculpaţilor P.V., M.D., D.C. și D.S. ca infracţiuni de tăinuire, în loc de complicitate la tâlhărie, este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt. Această instanţă și, apoi, cea de apel, au considerat însă greșit că cei patru inculpaţi la care se referă recursul sunt tăinuitori, atât timp cât ei au hotărât împreună să săvârșească infracţiunea și să participe efectiv la aceasta, lucru ce nu s-a realizat în condiţiile stabilite de ei datorită unui concurs de împrejurări, iar nu datorită voinţei lor.

Sub acest din urmă aspect este de reţinut că persoana vizată ca victimă nu a apărut, motiv pentru care planul a fost schimbat de inculpaţi, victimă devenind I.M., faţă de care s-a acţionat în modalitatea stabilită iniţial, dar nu cu participarea efectivă a tuturor inculpaţilor, în principal datorită faptului că victima îl cunoștea pe D.M. și exista riscul ca făptuitorii să fie ușor identificaţi. Aceste modificări ale planului privind persoana vizată și participarea efectivă a inculpaţilor nu prezintă relevanţă juridică.

O dată ce au hotărât împreună să săvârșească tâlhăria, chiar dacă în cele din urmă nu toţi au participat la aceasta, efectiv, ca autori, iar după comiterea ei au împărţit cu toţii banii sustrași prin violenţă, inculpaţii care nu sunt autorit ai tâlhăriei au acţionat în calitate de complici, și nu de tăinuitori.

În consecinţă, recursul declarat de procuror a fost admis, hotărârile atacate au fost casate și s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor conform considerentelor ce preced.