Expulsion of foreign national barred by risk of inhuman treatment and family prejudice under ECHR Article 3

Expulzare. Risc de tratamete inumane. Prejudicii ce s-ar cauza familiei

În cazul în care expulzarea cetăţeanului străin l-ar expune în ţara de origine persecuţiei religioase și, totodată, ar aduce grave prejudicii materiale și morale familiei, luarea acestei măsuri de siguranţă nu se justifică.

Decizia Secţiei penale nr.600 din 1 februarie 2002

Prin sentinţa nr.107 din 27 martie 1998 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, inculpatul H.A., cetăţean străin, a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de stupefiante prevăzută în art.312 alin.1 C.pen. și a fost achitat pentru infracţiunea de contrabandă și de asociere pentru săvârșirea de infracţiuni.

Instanţa a reţinut că, în anul 1996, inculpatul s-a implicat în fapte de trafic de droguri aduse de alte pesoane clandestin din Brazilia în România și vândute apoi în Italia.

Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, prin decizia nr.156/A din 15 aprilie 1999, a admis apelul declarat de procuror, a majorat pedeapsa la 4 ani și 6 luni închisoare și a condamnat pe inculpat la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea instigării la infracţiunea de contrabandă și a infracţiunii de asociere pentru săvârșirea de infracţiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, în baza art.117 C.pen., instanţa de apel a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României după executarea pedepsei închisorii.

Recursul declarat de inculpat este fondat numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.117 C.pen. privind măsura expulzării.

Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, măsura expulzării inculpatului contravine prevederilor art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, este de examinat dacă expulzarea inculpatului îl expune unui risc real de tratamente inumane. Un asemenea risc este credibil în raport cu situaţia sa din ţara de origine.

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, și anume scrisoarea primită din partea familiei inculpatului și adresa din 25 martie 1999 a Societăţii de Avocatură din localitatea natală, reîntoarcerea inculpatului va avea pentru el repercusiuni grave, urmare a unor probleme de natură religioasă create de el și grupul său în acea ţară, unii dintre coreligionari fiind deja condamnaţi la pedepse de 15 ani închisoare.

În spiritul aceluiași text din Convenţie, expulzarea inculpatului ar crea grave prejudicii morale atât pentru inculpat, cât și pentru soţie și copil.

Rezultă, așadar, că aplicarea dispoziţiilor art.117 C.pen. ar expune pe inculpat unor consecinţe grave urmare a orientării sale religioase, orientare protejată, de asemenea, prin art.9 din Convenţie, și ar expune familia inculpatului unor consecinţe morale și materiale ce nu ar putea fi evitate.

În raport cu considerentele expuse, recursul declarat de inculpat a fost admis și s-a dispus înlăturarea măsurii expulzării.