Ambiguity in psychiatric expert conclusions regarding criminal discernment and the mandate for a new examination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, overturned the lower court decisions, and remanded the case for retrial after ordering a new psychiatric expert examination, thereby establishing that the defendant prevailed by challenging the sufficiency of the existing mental state assessment. The dispute centered on a criminal prosecution for attempted rape of a minor, where the defendant argued he was legally irresponsible; the material facts revealed that the initial expert report contained contradictory conclusions, stating the defendant's discernment was "greatly diminished" while simultaneously asserting he could not appreciate the consequences of his actions, rendering the finding ambiguous. The decisive legal basis was Article 125 of the Code of Criminal Procedure, which mandates that psychiatric expert reports must conclusively determine whether the perpetrator acted with full discernment; the court held that a report failing to unequivocally establish preserved or absent discernment is legally insufficient to support a conviction, necessitating a new expert opinion to definitively determine criminal responsibility.
Legislator headnote
AI generatedart.125 C.proc.pen; Ambiguity in psychiatric expert conclusions regarding criminal discernment and the mandate for a new examination: Instanţa a reţinut că, la 8 iulie 2000, inculpatul a încercat să violeze o minoră, dar a renunţat deoarece a intervenit tatăl acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Expertiza psihiatrică. Concluzii
Raportul de expertiză pshiatrică trebuie să conchidă, fără echivoc, dacă făptuitorul a săvârșit infracţiunea cu discernământ.
Dacă în concluzii se menţionează că discerământul inculpatului este mult diminuat și că nu a putut aprecia consecinţele decurgând din fapta pe care a săvârșit-o, instanţa trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art.125 C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsită de exactitate.
Decizia Secţiei penale nr.318 din 22 ianuarie 2002
Prin sentinţa penală nr.101 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul S.A. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de viol prevăzută în art.20 raportat la art.197 alin.3 C.pen.
Instanţa a reţinut că, la 8 iulie 2000, inculpatul a încercat să violeze o minoră, dar a renunţat deoarece a intervenit tatăl acesteia.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.165/A din 28 august 2001, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, cu motivarea că, fiind iresponsabil, instanţa trebuia să-l achite.
Recursul este fondat..
Examinând probele administrate în cauză, se constată că instanţele, la stabilirea vinovăţiei inculpatului, au avut în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cursul urmăririi penale de Laboratorul Medico-Legal al Judeţului Bihor.
În concluziile acestei expertize se menţionează că, raportat la faptă, discernământul inculpatului a fost mult diminuat, în sensul că nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din aceasta.
Concluzia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este contradictorie; pe de o parte se susţine că discernământul inculpatului este mult diminuat, iar pe de altă parte că acesta nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din săvârșirea faptei.
De altfel, prima instanţă a solicitat efectuarea de către Institutul de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici” a unei reexaminări a inculpatului pentru a se preciza dacă a avut reprezentarea faptelor comise, dacă avea sau nu discernământul păstrat, dar a judecat cauza fără ca noua expertiză să fi fost efectuată.
Pentru a se stabili cu certitudine responsabilitatea inculpatului, se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă inculpatul a avut sau nu discernământul păstrat la data săvârșirii faptei.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost admis și hotărârile atacate au fost casate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.