Abuse of trust: unauthorized use of telephone line included in apartment sale does not constitute unlawful disposition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice reversed the appellate conviction and ordered the defendant's acquittal, leaving the civil claim unresolved for separate civil proceedings. The dispute involved a charge of breach of trust under Article 213 of the Penal Code, alleging that the defendant, after purchasing an apartment, made over 33 million lei worth of calls on a telephone line still registered in the sellers' names because the parties failed to complete the transfer formalities. The Court held that the defendant did not unlawfully dispose of the asset because the purchase contract and agreement granted him the right to use the telephone line pending the completion of administrative transfer procedures; therefore, his conduct did not constitute the unauthorized disposition or appropriation required by law. Relying on the principle that acts not defined as crimes cannot be penalized, the Court determined that the failure to transfer the title created only a civil liability between the parties, mandating acquittal under Article 10(1)(b) and Article 11(2)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart.213 C.pen, art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen, art.346 alin.ultim C.proc.pen; Abuse of trust: unauthorized use of telephone line included in apartment sale does not constitute unlawful disposition: The dispute involved a charge of breach of trust under Article 213 of the Penal Code, alleging that the defendant, after purchasing an apartment, made over 33 million lei worth of calls on a telephone line still registered in the sellers' names because the parties failed to complete the transfer formalities. The Court held that the defendant did not unlawfully dispose of the asset because the purchase contract and agreement granted him the right to use the telephone line pending the completion of administrative transfer procedures; therefore, his conduct did not constitute the unauthorized disposition or appropriation required by law. Relying on the principle that acts not defined as crimes cannot be penalized, the Court determined that the failure to transfer the title created only a civil liability between the parties, mandating acquittal under Article 10(1)(b) and Article 11(2)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for acquitting the defendant because the fact is not provided for by criminal law.
Procedural basis for leaving the civil action unresolved following the acquittal.
Full text
Abuz de încredere. Dispunerea fără drept de bunul deţinut
Fapta de a efectua, timp de trei luni, convorbiri pentru suma de peste 33 de milioane de lei de la postul telefonic dobândit o dată cu cumpărarea apartamentului dar rămas pe numele vânzătorului, fără a se face de către părţi demersurile necesare pentru transferul postului pe numele cumpărătorului apartamentului, nu constituie infracţiunea de abuz de încredere și deschide persoanei păgubite numai calea unei acţiuni în daune la instanţa civilă, deoarece existând în contract clauză de transfer a postului, deţinătorul nu a dispus de el fără drept.
Decizia Secţiei penale nr.20 din 8 ianuarie 2002
Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentinţa penală nr.1268 din 27 octombrie 1999, a dispus achitarea inculpatului B.P. pentru infracţiunea de abuz de încredere prevăzută în art.213 C.pen. și a respins acţiunea civilă.
Instanţa a reţinut că, la 8 aprilie 1997, părţile vătămate au vândut inculpatului apartamentul lor, înscriind în contract clauza de trasfer al postului telefonic existent în apartament.
Inculpatul nu a făcut demersurile necesare pentru transferul postului telefonic pe numele său și a efectuat, în contul părţilor vătămate, rămase titulare ale postului, convorbiri de la acest telefon, în perioada 15 aprilie – 7 iulie 1997, în valoare de 33.625.000 de lei.
Tribunalul București, secţia I-a penală, prin decizia nr.152/R din 14 februarie 2000, a admis recursurile declarate de părţile vătămate și a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de abuz de încredere, cu motivarea că inculpatul, profitând de buna credinţă a părţilor vătămate, a amânat întocmirea formalităţilor de preluare a postului telefonic, a dispus de acesta pe nedrept și a efectuat convorbirile telefonice menţionate.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, este fondat.
Potrivit art.213 C.pen., infracţiunea de abuz de încredere constă în însușirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar, în primul rând, să existe un raport juridic între partea vătămată și făptuitor, în temeiul căruia acesta din urmă dobândește detenţia bunului mobil și, totodată, are îndatorirea să-l păstreze, să-l restituie la termenul și în condiţiile stabilite ori să-i dea destinaţia indicată de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, făptuitorul intervertește în mod abuziv detenţia într-o stăpânire deplină, comportându-se ca și cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzând astfel de încrederea celui care i l-a încredinţat.
A dispune de un bun, în sensul dispoziţiilor art.213 C.pen., înseamnă a face acte la care numai proprietarul bunului este îndreptăţit, ca, de pildă, să-l înstrăineze, să-l consume, să-l prelucreze, acte pe care detentorul să le facă pe nedrept, adică raportul juridic în temeiul căruia acesta deţine bunul să nu-l fi îndreptăţit să le efectueze.
În speţă, fapta inculpatului nu se încadrează în prevederile art.213 C.pen. întrucât, cumpărând apartamentul el a dobândit, conform înţelegerii cu vânzătorii, dreptul utilizării postului telefonic până la definitivarea formalităţilor privitoare la titularul acestuia. Faptul că părţile vătămate nu au efectuat formalităţile legale de cedare a postului telefonic, are implicaţii numai cu privire la raporturile acestora cu ROMTELECOM, precum și la cele cu inculpatul, însă litigiul survenit în aceste condiţii nu-și poate afla rezolvarea decât la instanţa civilă.
În consecinţă, recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen. și, conform prevederilor art.346 alin.ultim din același cod, acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.