Preventive detention revocation: Mandatory specific justification for cessation of grounds vs. generic considerations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (High Court of Cassation and Justice) reversed the Court of Appeal’s decision to release the defendants, quashed the lower court's order, and ordered the continued enforcement of preventive detention, thereby ruling in favor of the prosecution. The dispute arose from the prosecution's appeal against a lower court order that revoked the defendants' preventive detention based on their lack of criminal record, the perceived preventive effect of the initial one-month detention, and the argument that they could be re-arrested if they committed new offenses or fled. The Court held that the lower court failed to properly apply Article 300(1)(2) of the Code of Criminal Procedure, which mandates a specific justification that the original grounds for detention have ceased; the generic reasons cited by the appellate court were not statutory criteria and had already existed at the time of the initial detention. Applying Article 148(1)(h) of the Code of Criminal Procedure, the Court found that the definite evidence of a concrete danger to public order remained unresolved and sufficient to justify the deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen, art. 3001 alin. (2) C. proc. pen; Preventive detention revocation: Mandatory specific justification for cessation of grounds vs. generic considerations: Potrivit art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, alături de alte condiţii, dacă există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Arestare preventivă. Revocare. Temeiurile revocării măsurii
Dispunând revocarea arestării preventive a inculpatului, instanţa trebuie, conform prevederilor art .3001 alin. (2) C. proc. pen., să motiveze că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, arătând considerentele pe care se întemeiază o atare concluzie.
Sub acest aspect, referirea la lipsa antecedentelor penale, la faptul că arestarea de până în acel moment a avut suficient efect preventiv și la posibilitatea arestării din nou a inculpatului dacă va săvârși alte infracţiuni sau se va sustrage judecăţii sunt considerente în afara criteriilor prevăzute de lege.
Secţia penală, decizia nr. 6102 din 29 decembrie 2003
Prin încheierea din 24 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a revocat măsura arestării preventive a inculpaţilor, cu motivarea că în prezent nu se mai impune menţinerea ei, având în vedere că inculpaţii nu au antecedente penale, au mijloace de existenţă, și nu există temerea că ar comite fapte asemănătoare acelora pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a mai motivat că, arestaţi timp de o lună, au înţeles ce înseamnă starea de arest, iar în situaţia în care ar comite alte fapte penale sau nu se vor prezenta la instanţă se poate dispune arestarea lor din nou.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, alături de alte condiţii, dacă există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr. 5739 din 5 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, ca urmare a admiterii recursului declarat de procuror împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de arestare.
Potrivit art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive.
Instanţa, prin încheierea atacată, a dispus revocarea arestării preventive în temeiul art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., fără a stabili care dintre temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, iar motivele invocate nu numai că nu constituie criterii legale pentru revocarea arestării preventive, dar ele existau și la data arestării de către curtea de apel a unuia dintre inculpaţi și de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a celorlalţi.
Totodată, curtea de apel nu a motivat de ce la 24 decembrie 2003, dată la care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpaţilor nu mai prezintă pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl prezentau la data de 5 decembrie 2003, când s-a luat această măsură, și nici în legătură cu existenţa probelor certe în acest sens, la care se referă art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
În consecinţă recursul declarat de procuror a fost admis, s-a casat încheierea atacată și, constatându-se că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost legal dispusă, iar temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea lor de libertate, s-a menţinut măsura.