Trespass case costs ruling upheld after withdrawal; partial fee award stands.

Cheltuieli judiciare. Obligarea la plata cheltuielilor făcute de părţi. Retragerea plângerii prealabile

Retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată nu duce la obligarea acesteia la plata integrală a cheltuielilor făcute de inculpat, ci numai în măsura în care cheltuielile au fost provocate de ea, conform prevederilor din art. 193 alin. (6) C. proc. pen. raportat la alin. (5) al aceluiași articol și la art. 274 C. proc. civ.

Ca atare, în cazul în care din acte rezultă că inculpatul este culpabil de faptele ce au format obiectul plângerii prealabile, el are dreptul la plata cheltuielilor judiciare de către partea vătămată numai în parte, în măsura în care aceasta le-a provocat.

Secţia penală, decizia nr. 5568 din 28 noiembrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 7 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată D.M.

Partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului cheltuieli judiciare în sumă de două milioane de lei.

Recursul declarat de inculpat, care solicită obligarea părţii vătămate la plata sumei de 22 de milioane de lei, echivalentul onorariului de avocat plătit de el pentru a fi apărat în cursul procesului, nu este fondat.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor judiciare stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.

În lumina acestor principii, prevederile art.193 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 274 C. proc. civ., pe baza cărora se stabilesc cheltuielile judiciare în cazul încetării procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, trebuie raportate și la dispoziţiile art. 193 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora în caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească cheltuieli judiciare în măsura în care a provocat efectuarea acestor cheltuieli.

Așadar, în materia cheltuielilor judiciare, poziţia de „parte care a căzut în pretenţii” și, respectiv, de „parte câștigătoare”, în cazul încetării procesului penal este dată de contribuţia pe care părţile - în speţă, partea vătămată și inculpatul - au avut-o la pornirea procesului și la pronunţarea soluţiei în cauză.

Partea vătămată care a învestit instanţa cu judecarea unei plângeri penale neîntemeiate și care și-a retras plângerea are, în mod vădit, poziţia de „parte care a căzut în pretenţii”, iar inculpatul, în calitate de „parte câștigătoare”, este îndreptăţit să obţină restituirea integrală a cheltuielilor pe care le-a făcut în timpul și din cauza procesului intentat împotriva sa de partea vătămată.

Atunci însă când partea vătămată își retrage plângerea, punând capăt procesului penal din motive care nu privesc vinovăţia inculpatului și nu sunt determinate de culpa ei în introducerea plângerii prealabile, nu se poate reţine că „a căzut în pretenţii” și că trebuie să despăgubească integral pe inculpat pentru cheltuielile judiciare făcute de acesta. Într-o asemenea situaţie, pe baza actelor dosarului, instanţa are libertatea de a aprecia în ce măsură partea vătămată a cauzat cheltuielile efectuate de inculpat și, prin urmare, în ce măsură trebuie să fie obligată la plata acestor cheltuieli.

În cauză se constată că partea vătămată s-a plâns împotriva inculpatului pentru faptul că, în anul 1998, acesta a desfiinţat în mod abuziv gardul care separa proprietăţile lor, după care a construit un nou gard, în interiorul terenului proprietatea părţii vătămate, săvârșind prin aceasta infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 alin. (1) și (2) C. pen. În susţinerea plângerii sale, partea vătămată a depus mai multe acte, între care procesul-verbal întocmit de primarul comunei din care rezultă că gardul dintre terenurile părţilor a fost mutat cu un metru în interiorul terenului părţii vătămate. Inculpatul nu a combătut probele aduse de partea vătămată în susţinerea plângerii.

Ulterior, la termenul de judecată din 7 iulie 2003, partea vătămată a declarat că-și retrage plângerea, ceea ce a determinat încetarea procesului penal.

În raport cu actele dosarului nu se poate reţine că, prin retragerea plângerii, partea vătămată a căzut în pretenţii și că a provocat, din vina sa exclusivă, cheltuielile judiciare făcute de inculpat, astfel că solicitarea acestuia de a se dispune obligarea părţii vătămate la plata integrală a echivalentului onorariului pe care inculpatul l-a achitat avocatului nu are temei.

În consecinţă recursul declarat de inculpat a fost respins.