Classification of tax evasion via resale of exempt goods as fraud against buyers rather than misappropriation or product quality fraud

Înșelăciune. Delapidare. Înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor

Fapta administratorului unei societăţi comerciale, de a achiziţiona marfă de calitate inferioară, scutită de taxe și accize, de a o vinde drept produse de calitate superioară, purtătoare de taxe și accize, și de a însuși valoarea acestor din urmă componente ale preţului constituie infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., săvârșită în dauna cumpărătorilor, iar nu infracţiunile de delapidare prevăzută în art. 2151 și de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută în art. 297 din același cod. Ultimele infracţiuni nu pot fi reţinute deoarece societatea comercială nu este prejudiciată prin fapta săvârșită, iar marfa nu a fost falsificată ori substituită.

Secţia penală, decizia nr. 5524 din 27 noiembrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 252 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, inculpatul H.L. a fost condamnat, între altele, pentru săvârșirea participaţiei improprii la infracţiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută în art. 31 raportat la art. 297 C. pen. și a fost achitat pentru infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (2) din același cod.

Instanţa a reţinut că inculpatul, administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere, a achiziţionat în perioada iulie 1999 – februarie 2000 mari cantităţi de produse petroliere inferioare, scutite de plata accizelor și a taxei FSDP, și le-a revândut ca fiind benzină premium și motorină, purtătoare de taxe și accize.

Banii obţinuţi în acest fel nu au fost vărsaţi la bugetul de stat, fiind însușiţi de inculpat.

Considerând că, întrucât inculpatul nu a avut calitatea de funcţionar, el nu poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, instanţa l-a achitat din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 135 din 21 martie 2003, a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin recursul declarat, procurorul a cerut schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de delapidare în prevederile art. 2151 alin. (2) C. pen., iar procurorul de ședinţă a cerut schimbarea încadrării din delapidare și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, numai în această din urmă infracţiune.

Recursul este fondat pentru următoarele motive.

Din probele administrate în cauză rezultă că prin fapta săvârșită de inculpat nu a fost prejudiciată societatea comercială al cărei administrator era; el nu a sustras bani din patrimoniul firmei, neexistând vreo lipsă în gestiunea acesteia.

În sarcina inculpatului nu se poate reţine nici săvârșirea infracţiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, nici sub forma participaţiei directe, nici sub cea a participaţiei improprii, din lipsa elementelor constitutive, neexistând o falsificare și nici substituire de mărfuri sau produse.

Sub acest aspect este de reţinut că falsificarea mărfurilor înseamnă denaturarea lor prin contrafacere sau alterare; în cazul contrafacerii, mărfurile sau produsele sunt falsificate ori sunt preparate din alte materiale decât cele din care ele trebuie fabricate, iar în cel al alterării se schimbă conţinutul acestora prin adăugarea de componente străine.

Substituirea constă în înlocuirea unor mărfuri sau produse cu altele asemănătoare, dar de calitate inferioară.

În speţă produsele petroliere nu au fost falsificate, nici alterate și nici substituite, ci au primit o altă denumire și un preţ care le conferea aparenţă de autenticiatate.

Inculpatul, prin faptele sale a înșelat pe cumpărători care, fiind convinși că li se livrează benzină premium și motorină, au achiziţionat, în realitate, produse calitativ inferioare.

Întrucât eticheta sub care s-au vândut aceste produse petroliere inferioare, scutite de taxa FSDP și accize, a fost aceea de benzină și motorină, produse purtătoare de taxe și accize, preţul plătit de cumpărători a inclus și aceste diferenţe suplimentare nejustificate, ei fiind induși în eroare cu privire la calitatea și costul produsului cumpărat.

Valoarea taxelor și accizelor nedatorate, în sumă de 2.568.102.252 de lei, inclusă în preţul plătit, nu reprezintă obligaţii către bugetul de stat, ci, așa cum s-a arătat, constituie prejudiciul cauzat cumpărătorilor și folosul material injust dobândit de inculpat în mod fraudulos.

Faptele, așa cum au fost descrise, întrunesc, deci, elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 2151 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecinţă recursul procurorul a fost admis, s-a casat decizia atacată în sensul considerentelor ce preced și s-a dispus condamnarea inculpatului conform noii încadrări.

Suma dobândită prin săvârșirea infracţiunii, ce nu poate fi restituită persoanelor vătămate, ele nefiind identificate, și, ca atare, nu servește la despăgubirea acestora, a fost confiscată în temeiul art. 118 lit. d) C. proc. pen., prin obligarea inculpatului la plata acesteia către stat.