Effect of postponed criminal execution on suspension of the limitation period for sentence execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) quashed the lower court’s decision and dismissed the convicted person’s objection, ordering that the execution of the prison sentence continues because the statute of limitations had not yet expired. The dispute concerned a claim of limitation for the execution of a 3-year, 4-month imprisonment sentence imposed in 1992, where the first instance had ruled the penalty prescribed in 2001. The Court held that under Article 128(2) of the Penal Code, read in conjunction with Article 453 of the Code of Criminal Procedure, the limitation period is suspended during the period when the execution of the penalty is postponed; consequently, the 5-year plus sentence duration limitation period only began running after the 3-year, 8-month, 11-day postponement lapsed, meaning the deadline was not met at the time of the lower court’s decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. pen, art. 128 alin. (2) C. pen, art.126 alin. (1) lit. b) C.pen; Effect of postponed criminal execution on suspension of the limitation period for sentence execution: Potrivit art.126 alin. (1) lit. b) C.pen., termenul de prescripţie a executării pedepselor cu închisoare până la 15 ani este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prescripţia executării pedepsei. Suspendare. Amânarea executării pedepsei
În perioada cât executarea pedepsei este amânată potrivit art. 453 C. proc. pen., cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei se suspendă conform art. 128 alin. (2) C. pen.
Ca atare, într-o asemenea situaţie termenul de prescripţie prevăzut în art. 126 începe să curgă de la data când amânarea executării pedepsei a expirat.
Secţia penală, decizia nr. 4692 din 22 octombrie 2003
Prin sentinţa penală nr. 716 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Turda a admis contestaţia la executare a condamnatei R.S. și a constatat că executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 251 din 1 aprilie 1992 a Judecătoriei Cluj, rămasă definitivă prin nerecurare, este prescrisă.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Potrivit art.126 alin. (1) lit. b) C.pen., termenul de prescripţie a executării pedepselor cu închisoare până la 15 ani este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.
Conform art.128 alin. (2) și (3) din același cod, cursul termenului de prescripţie prevăzut în art.126 este suspendat în cazurile și condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, prescripţia reluându-și cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Între dispoziţiile legale în temeiul cărora se amână sau se întrerupe executarea pedepsei și, prin urmare, se suspendă cursul prescripţiei executării sunt cele ale art. 453 C. proc. pen. de care condamnata a beneficiat timp de 3 ani, 8 luni și 11 zile cât executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 251 din 1 aprilie 1992 a fost amânată.
Ținând seama de perioada cât prescripţia executării pedepsei a fost suspendată, în cauză termenul de prescripţie se împlinește la 7 iunie 2004, și se compune din termenul de 8 ani și 4 luni (rezultat din însumarea termenului de 5 ani cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni) la care se adaugă durata de 3 ani 8 luni și 11 zile cât, urmare amânării executării pedepsei, cursul prescripţiei a fost suspendat.
Prin urmare, hotărârea instanţei prin care s-a admis, la 14 decembrie 2001, înainte de împlinirea termenului, contestaţia la executare și s-a constatat prescrierea executării pedepsei aplicate inculpatei, este contrară legii.
Așa fiind, recursul în anulare a fost admis, s-a casat hotărârea atacată și s-a respins contestaţia la executare formulată de inculpată.