Single offense of robbery versus concurrence of theft and robbery for successive thefts and subsequent violence in the same circumstances

Tâlhărie. Furt. Infracţiune unică. Concurs. Fapte săvârșite asupra aceluiași patrimoniu, în aceeași împrejurare. Încadrare juridică

Faptele succesive de furt consumat, de tentativă de furt și de tentativă de furt prin întrebuinţare de violenţe săvârșite în aceeași împrejurare și asupra aceluiași patrimoniu constituie, pentru toate faptele, infracţiunea unică de tâlhărie, agresiunea finală având ca scop scăparea făptuitorului de tragerea la răspundere pentru toate sustragerile, consumate și tentate, comise anterior actelor de violenţă sau, după caz, pentru păstrarea bunurilor sustrase succesiv.

Secţia penală, decizia nr. 3582 din 9 septembrie 2003

Prin sentinţa nr. 983 din 15 octombrie 2002, Tribunalul București, secţia I penală, inculpatul G.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) și a tentativei la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în noaptea de 26 decembrie 2001, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părţii vătămate și a luat din garaj o bicicletă pe care a dus-o la poarta curţii pentru a o lua la plecare.

De asemenea, a încercat să fure autoturismul aflat în curte, dar după ce a pătruns în interiorul acestuia prin efracţie, nu a reușit să-l pornească și a renunţat.

Apoi inculpatul a intrat în locuinţă pentru a sustrage alte bunuri; fiind surprins de partea vătămată, a lovit-o cu cuţitul pentru a-și asigura scăparea, cauzându-i leziuni vindecabile în 8 zile.

Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, prin decizia nr. 81 din 13 februarie 2003, a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat privind sustragerea bicicletei, din tentativă în infracţiune consumată.

Încercarea de a sustrage autoturismul nu a fost reţinută ca infracţiune, instanţa de apel motivând că inculpatul s-a desistat, întrerupând din proprie iniţiativă executarea faptei.

Procurorul a declarat recurs, cu motivarea că faptele săvârșite de inculpat constituie o unică infracţiune de tâlhărie, iar nu tâlhărie și furt aflate în concurs.

Recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că instanţa de apel a considerat greșit că inculpatul s-a desistat de la furtul autoturismului; în realitate el a făcut acte de executare specifice acţiunii de sustragere dar, cu toate încercările, el nu a reușit să pornească autoturismul, furtul rămânând, astfel, în fază de tentativă.

Această faptă, împreună cu furtul bicicletei și încercarea de a sustrage bunuri din locuinţa părţii vătămate nu au fost comise în condiţiile unei pluralităţi de infracţiuni; inculpatul a acţionat cu intenţia de a sustrage bunuri ale părţii vătămate, ceea ce a și reușit în privinţa bicicletei, furtul autoturismului și al altor bunuri rămânând în fază de tentativă.

Cum faptele de sustragere au vizat același patrimoniu, fiind săvârșite prin mai multe acte de executare, în aceeași împrejurare, iar pentru a păstra bunul și a-și asigura scăparea a lovit partea vătămată, în sarcina inculpatului trebuia să se reţină infracţiunea unică de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) C. pen.

În consecinţă recursul declarat de procuror a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced și s-a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege menţionat.