Expulsion of foreign national with conditional humanitarian protection: permissible only for national security or public order and barred to territories threatening life or liberty.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the Court of Appeal’s decision that reinstated the expulsion measure, thereby ruling against the foreign national who sought to block execution. The dispute centered on whether a conviction for drug trafficking and the subsequent security measure of expulsion could be executed after the defendant was granted conditional humanitarian protection following a denial of refugee status, specifically challenging whether this protection barred deportation. The court held that under Article 23(1)(m) of Emergency Ordinance No. 102/2000, conditional humanitarian protection does not create an absolute bar to expulsion; rather, it only prohibits deportation to territories where the individual’s life or liberty would be threatened on grounds of race, religion, nationality, social group, or political opinion. Consequently, the court confirmed that Article 117 of the Penal Code allows expulsion to a state other than the individual's country of origin, provided it is justified by national security or public order reasons and does not violate the prohibition against return to places of danger.
Legislator headnote
AI generatedart. 117 C. pen; Expulsion of foreign national with conditional humanitarian protection: permissible only for national security or public order and barred to territories threatening life or liberty: Prin sentinţa nr.2/2001, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A., cetăţean străin, la 3 ani închisoare pentru trafic de stupefiante și, în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea acestuia după executarea pedepsei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Expulzare. Protecţie umanitară condiţionată
Măsura de siguranţă a expulzării poate fi luată și faţă de condamnatul care a obţinut din partea statului român protecţie umanitară condiţionată, dar numai dacă măsura este impusă de raţiuni privind siguranţa naţională sau ordinea publică.
În atare situaţie, cel expulzat nu poate fi trimis, conform art. 23 alin. (1) lit. m) din O.G. nr.102/2000, în teritorii unde viaţa sau libertatea i-ar fi ameninţate pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
Secţia penală, decizia nr. 2949 din 19 iunie 2003
Prin sentinţa nr.2/2001, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A., cetăţean străin, la 3 ani închisoare pentru trafic de stupefiante și, în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea acestuia după executarea pedepsei.
Ulterior, condamnatul a solicitat să i se acorde statutul de refugiat, cerere care a fost respinsă de Oficiul naţional pentru refugiaţi, acordându-i-se însă protecţie umanitară condiţionată.
Prin sentinţa nr. 1248 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secţia I penală, a admis contestaţia la executare formulată de condamnat împotriva sentinţei nr. 2/2001 și a dispus revocarea măsurii de siguranţă a expulzării, cu motivarea că acordarea protecţiei umanitare condiţionate de către statul român, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, constituie o cauză de împiedicare a executării măsurii expulzării, conferindu-se beneficiarului acestei forme de protecţie, potrivit art. 23 din O.G. nr. 102/2000, dreptul de a rămâne pe teritoriul României și dreptul de a nu fi expulzat sau returnat.
Curtea de Apel București, secţia I penală, prin decizia nr.188 din 8 aprilie 2003, a admis apelul declarat de procuror, a casat hotărârea atacată și a respins contestaţia la executare.
Recursul declarat de contestator nu este fondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. m) din O.G. nr. 102/2000, acordarea protecţiei umanitare condiţionate conferă beneficiarului dreptul de a nu fi expulzat, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni de siguranţă naţională sau de ordine publică, iar atunci când se dispune expulzarea în astfel de situaţii, cel în cauză nu poate fi trimis în teritorii unde viaţa sau libertatea i-ar fi ameninţate pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
Așadar, legea prevede posibilitatea ca o persoană care a obţinut protecţie umanitară condiţionată să poată fi expulzată, cu observaţia că art. 117 C. pen. nu prevede obligaţia ca expulzarea să se facă numai în statul de origine a condamnatului, această măsură de siguranţă putându-se executa și într-un alt stat, unde nu există riscurile menţionate.
În consecinţă recursul declarat de contestator a fost respins.