Social danger of public disorder and obscenity in venues with questionable moral character; irrelevance of venue morality to criminal liability

Pericol social. Art.18 alin. 1 C. Pen. Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

Fapta unui inculpat recidivist, de a provoca scandal într-un bar, tulburând grav liniștea și ordinea publică, prezintă pericolul social al unei infracţiuni, neavând relevanţă faptul că în local se prezentau programe de o moralitate îndoielnică, pentru persoane aflate sub influenţa băuturilor consumate.

Secţia penală, decizia nr. 2416 din 22 mai 2003

Prin sentinţa penală nr.181 din 8 februarie 2002, Judecătoria Sibiu, în temeiul art.11 pct. (2) lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului T.I. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art.321 alin. (2) și art. 217 C. pen., iar în temeiul art.181 raportat la art. 91 din același cod a aplicat acestuia sancţiunea administrativă a amenzii de un milion de lei.

Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 9 martie 2001, inculpatul, prin comportarea sa, a provocat altercaţii și dezordine într-un bar din Sibiu.

În raport cu lipsa de amploare a acestora și ţinând seama de specificul barului, în care se practică spectacole de striptease, instanţa a motivat că, deși în neconcordnaţă cu normele sociale și morale, comportarea inculpatului și a însoţitorilor săi nu a fost de natură a aduce atingere bunelor moravuri și de a produce scandal public, faptele neprezentând pericolul social al unei infracţiuni.

Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 258 din 8 iulie 2002, a admis apelul procurorului și a majorat la 3 milioane de lei amenda administrativă aplicată inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a motivat că faptele inculpatului, prin modul în care s-au produs au, fără îndoială, un anumit grad de pericol social; ele au produs perturbări în funcţionarea, pe moment, a localului și au produs, în același timp, scandal public.

Comportamentul antisocial al inculpatului s-a produs, însă, într-un loc frecventat de consumatori de bături alcoolice și de programe artistice îndoielnice, la ore înaintate, când consumul de băuturi alcoolice își făcuse efectul asupra acestora, situaţie în care, s-a arătat în decizie, achitarea inculpatului este corectă.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Calităţile morale ale persoanelor din barul în cauză, ilustrate de frecventarea unor localuri de noapte în care sunt prezentate programe de un gust îndoielnic, la care se referă instanţele în motivarea hotărârilor atacate, nu constituie un criteriu de apreciere a pericolului social al faptei, ocrotirea persoanelor de săvârșirea unor fapte antisociale neputând fi diferenţiată în funcţie de moralitatea acestora.

Este de reţinut că art.181 alin. (2) C. pen. enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.

Din probe rezultă că inculpatul, însoţit de mai multe persoane, a provocat în noaptea de 9 februarie 2001 un scandal de proporţii într-un local public, a proferat injurii la adresa clienţilor, a distrus bunuri și a comis acte obscene.

Acest comportament a fost de natură a crea reacţii de indignare și dezaprobare, atât în rândul celor de faţă, o parte din persoanele prezente părăsind localul, cât și în cadrul colectivităţii locale, faptele ajungând la cunoștinţa opiniei publice prin intermediul unui cotidian local.

Așadar, faptele inculpatului, prin amploarea lor, au constituit o gravă încălcare a regulilor de convieţuire în societate, având ca obiect securitatea persoanelor și respectul demnităţii acestora, ocrotite de legea penală.

Afectarea gravă a liniștii publice este dovedită, de altfel, prin împrejurarea că patronul localului a trebuit să recurgă la sprijinul organelor de poliţie, care au constatat distrugerile provocate.

Rezultă, așadar, că faptele inculpatului, care este recidivist, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 321 alin. (2) și ale art. 217 C. pen.pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În consecinţă, se constată că instanţele au făcut o greșită aplicare a legii, hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., corespunzător cazului prevăzut în art.410 alin. (1) partea I pct. 71 teza a II–a din același cod, invocat în recursul în anulare.

Referitor la infracţiunea prevăzută în art. 217 C. pen., din acte rezultă că între partea vătămată și inculpat a intervenit împăcarea.

În consecinţă recursul în anulare a fost admis, hotărârile atacate au fost casate și s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 321 alin. (2) C. pen., la un an închisoare, iar pentru infracţiunea de distrugere s-a dispus încetarea procesului penal.