Conflict of interest in shared defense: single counsel for defendants with contrary procedural interests violates the right to defense
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendants’ appeals and quashed the decisions of both the first-instance court and the court of appeal, ordering a remand to the first instance for retrial. The dispute concerned a conviction for high-risk drug trafficking, where both defendants were represented by the same legal counsel despite having contrary procedural interests: one defendant denied the offense, while the other confessed and implicated the first to benefit from a statutory sentence reduction. The court held that this arrangement violated the right to a proper defense, as the common counsel could not adequately represent conflicting positions; the lower courts erred by failing to either designate a new official counsel for one party or inform the defendants of the conflict, and further erred at the appellate stage by appointing counsel only on the day of the hearing, preventing proper case study. The decisive legal basis was Article 385(1)(6) of the Code of Criminal Procedure, which permits cassation for the lack of a defense counsel where the interests of the accused are contrary, rendering the shared representation equivalent to the absence of a defender.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr.143/2000; Conflict of interest in shared defense: single counsel for defendants with contrary procedural interests violates the right to defense: Prin sentinţa penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri prin introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Apărare. Asistenţă juridică asigurată de același apărător pentru inculpaţi cu interese procesuale contrare
În cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârșirea faptei, iar altul o recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, asigurarea asistenţei judiciare de către același apărător constituie o încălcare a dreptului de apărare, deoarece există o contrarietate a intereselor procesuale ale inculpaţilor; o atare situaţie fiind echivalentă cu lipsa apărătorului, este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.
Dacă același apărător este ales, instanţa pune în discuţie contrarietatea de interese, iar dacă inculpaţii nu angajează și un alt avocat, instanţa desemnează un apărător din oficiu pentru unul dintre ei, care va asigura apărarea acestuia alături de apărătorul ales.
Secţia penală, decizia nr.2027 din 18 aprilie 2003
Prin sentinţa penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri prin introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 6 august 2001, la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, la controlul vamal s-au găsit într-un pachet 4,100 kg de heroină aparţinând inculpaţilor.
Prin decizia nr. 468 din 30 iulie 2002, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a respins apelurile inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că nu li s-a asigurat corespunzător apărarea, sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că la prima instanţă asistenţa juridică a fost acordată ambilor inculpaţi de către același avocat.
Rezultă, de asemenea, că inculpatul R.K. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpata R.D. a recunoscut săvârșirea infracţiunii, implicându-l și pe soţul ei, inculpatul R.K., pentru introducerea în România a heroinei, ea beneficiind astfel de reducerea la jumătate a pedepsei, în temeiul art. 16 din Legea nr.143/2000.
Așa fiind, se constată contrarietatea intereselor celor doi inculpaţi, de natură a nu garanta asigurarea corespunzătoare a dreptului lor la apărare.
Chiar dacă în faţa instanţei inculpata R.D. nu și-a menţinut declaraţiile date la cercetarea penală, susţinând nevinovăţia sa și a soţului său, se impunea ca instanţa să pună în vedere inculpaţilor contrarietatea de interese și, fie să dea posibilitatea angajării unui alt apărător pentru unul dintre inculpaţi, fie să desemneze un apărător din oficiu.
Dreptul inculpaţilor la o apărare corespunzătoare a fost încălcat și de instanţa de apel, atât prin aceea că a acceptat ca inculpaţii să fie apăraţi de același apărător din oficiu, deși interesele lor contrare se menţineau și în faza de apel, cât și prin faptul că apărătorul a fost desemnat în ziua judecării apelului, situaţie în care acesta nu a putut studia temeinic dosarul cauzei.
În consecinţă recursul inculpaţilor a fost admis și s-au casat hotărârile atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.