Illicit phone network access constitutes theft of electrical energy under Romanian Penal Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendants' appeals, upholding the convictions from the Court of Appeal and the District Court, thereby confirming their liability for aggravated theft. The case involved two defendants who, between December 1999 and February 2000, illicitly accessed mobile phone signals to make calls to high-value added services, which were billed to the legitimate subscribers, resulting in damages of 53,552,200 Romanian Lei claimed by the telecommunications provider. The court ruled that the unauthorized use of electromagnetic signals transmitting telephone communications constitutes the theft of electrical energy with economic value, meeting the elements of aggravated theft under Article 208(1) and (2) and Article 209(a), (e), and (g) of the Penal Code, and rejected the argument that specific telecommunications legislation was required to criminalize the conduct.
Legislator headnote
AI generatedIllicit phone network access constitutes theft of electrical energy under Romanian Penal Code: Prin sentinţa penală nr.720 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Iași, inculpaţii P.F. și P.M. au fost condamnaţi pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 și 2 raportat la art.209 lit.a, e și g C.pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Furt calificat. Racordarea ilicită la reţeaua telefonică a unor abonaţi
Efectuarea de convorbiri prin racordarea ilicită la circuitul telefonic al altei persoane constituie furt de energie electrică în sensul prevederilor art.208 alin.2 C.pen.
Secţia penală, decizia nr.1947 din 16 aprilie 2003
Prin sentinţa penală nr.720 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Iași, inculpaţii P.F. și P.M. au fost condamnaţi pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 și 2 raportat la art.209 lit.a, e și g C.pen.
Instanţa a reţinut că, în perioada decembrie 1999 – februarie 2000, cei doi inculpaţi, folosindu-se de un terminal mobil cu transmisie radio, căutau locurile unde se recepţionau semnalele radio ale terminalelor aparatelor telefonice aparţinând unor persoane, iar după recepţionarea semnalelor, efectuau, noaptea, convorbiri telefonice la servicii cu valoare adăugată, înregistrate la postul telefonic al abonatului.
Valoarea totală a convorbirilor efectuate a fost de 53.552.200 de lei, sumă cu care Direcţia de Telecomunicaţii Iași s-a constituit parte civilă.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse prin decizia nr.198 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Iași.
Inculpaţii au declarat recurs, motivând că în Codul penal și nici în Legea Telecomunicaţiilor nr.74/1996 nu există o dispoziţie care să sancţioneze o astfel de activitate ca infracţiune.
Recursurile nu sunt fondate.
Serviciul telefonic presupune o conversie a energiei electrice, prelucrată de furnizorul de servicii prin centralele telefonice; prin reţeaua telefonică circulă semnale electromagnetice purtătoare de informaţii prin care se realizează transmiterea convorbirilor telefonice. Aceste semnale electromagnetice constituie energie electrică având valoare economică, în sensul art.208 alin.2 C.pen. Ca atare, sustragerea de impulsuri electromagnetice purtătoare de informaţii sub forma propagării sunetelor, semnale ce sunt contorizate, deci au valoare economică, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de furt prevăzută în art.208 alin.1 și 2 C.pen., și, după caz, în art. 209 din același cod.
În consecinţă recursurile au fost respinse.