Aggravated theft: requirement for proof of effective, not merely potential, serious disruption of public activity

Furt. Consecinţe deosebit de grave. Perturbare deosebit de gravă a activităţii

Pentru a se reţine agravanta consecinţelor deosebit de grave ale infracţiunii de furt, în modalitatea perturbării activităţii, este necesar să se facă dovada că perturbarea deosebit de gravă s-a produs efectiv, iar nu că ea s-ar fi putut produce, infracţiunea fiind, în toate formele ei, una de rezultat, iar nu de pericol.

Secţia penală, decizia nr.1865 din 10 aprilie 2003

Prin sentinţa nr.23 din 18 februarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și alin.4 C.pen.

Instanţa a reţinut că, în noaptea de 6 aprilie 1998, inculpatul a sustras o porţiune de cablu al instalaţiei de balizaj a aerodromului militar din orașul Titu.

În urma acestei fapte aparatura instalaţiei de balizaj a aerodromului a devenit nefuncţională, find pusă în pricol activitatea de zbor, misiunile de zbor care erau planificate nemaifiind executate până când instalaţia a devenit diponibilă.

Curtea Militară de Apel a respins, prin decizia nr.88 din 1 octombrie 2002, apelurile declarate de procuror și de inculpat.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Potrivit art.209 alin.4 C.pen., furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Textul face trimitere implicită la prevederile art.146 din același cod, potrivit căruia prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege fie producerea unui prejudiciu de peste 2 miliarde de lei, fie o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unor autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art.145 C.pen.

În cauză instanţele au avut în vedere că prin tăierea cablului a fost afectată instalaţia de balizaj a aerodromului militar, fiind necesară replanificarea activităţilor de zbor pe o durată de 2 zile.

Nu s-a făcut, însă, dovada că zborurile urmau să aibă efectiv loc, dacă erau planificate misiuni de zbor și dacă acestea aveau o importanţă strategică atât de mare încât să se poată considera că s-a produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii aerodromului, în condiţiile în care activităţile de zbor aveau un caracter de antrenament, iar planificarea lor nu s-a dovedit a avea consecinţele unei perturbări în sensul art.146 C.pen.

În acest sens, din adresa unităţii militare, depusă la dosar, rezultă că în urma producerii furtului activităţile de zbor planificate nu s-au mai executat, replanificându-se pentru o dată când instalaţia de balizaj a devenit disponibilă, durata necesară înlocuirii cablului și reparaţiei necesare punerii în funcţiune fiind de două zile. S-a concluzionat că programul de pregătire în zbor a fost perturbat, consecinţele ce ar fi decurs prin indisponibilizarea aerodromului fiind importante.

Din aceste precizări nu rezultă dacă s-au produs, efectiv, consecinţe deosebit de grave prin perturbarea activităţii aerodromului, ţinând seama că potrivit alin.4 al art.209 C.pen., consecinţele deosebit de grave trebuie să se producă efectiv, iar nu să existe numai posibilitatea producerii lor.

Așa fiind, în cauză probele administrate trebuie completate cu dovezi certe privind zborurile planificate în acea perioadă de două zile necesară repunerii în funcţiune a instalaţiei de balizaj, dacă au existat misiuni de zbor și care era importanţa lor strategică, sau dacă ele constituiau activităţi de antrenament, în scopul de a se putea face o apreciere corectă cu privire la existenţa unor consecinţe deosebit de grave, care să atragă incidenţa prevederilor din art.209 alin.4 C.pen.

Pentru aceste considerente recursul a fost admis și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.