Qualification of unauthorized telephone interception: crime against national security vs. complicity in privacy infringement

Interceptarea convorbirilor efectuate prin telefon. Art.195 C.pen. Confecţionarea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor. Art.19 din Legea nr.51/1991

Confecţionarea unor dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice, în scopul ascultării acestora pentru a verifica fidelitatea unei soţii constituie infracţiunea prevăzută în art.195 sau, după caz, complicitate la această infracţiune, iar nu infracţiune de confecţionare de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor prevăzută de Legea nr.51/1991.

Secţia penală, decizia nr.1492 din 25 martie 2003

Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa penală nr.143 din 17 mai 2000, a achitat pe inculpatul D.C. în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.proc.pen., pentru infracţiunea prevăzută în art.19 teza a II-a din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională.

În baza art.181 alin.3 raportat la art.91 C.pen. a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii.

Instanţa a reţinut că, în ianuarie 1997, D.C., care bănuia că soţia sa este infidelă, a solicitat inculpatului să-i construiască un dispozitiv pentru a intercepta convorbirile telefonice ale acesteia. Inculpatul a fost de acord și a confecţionat un sistem de interceptare a convorbirilor telefonice pe care l-a instalat în locuinţa lui D.C. și timp de 3 luni a înregistrat convorbirile telefonice.

Întrucât problemele conjugale ale acestuia nu erau clarificate, D.C. a cumpărat de la inculpat un microfon cu emiţător care putea capta semnale acustice pe o rază de 30 m.

Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, prin decizia nr.599 din 20 septembrie 2002, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpat.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută în art.19 teza a II-a din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională, ca și concluzia primei instanţe și a celei de apel, că această infracţiune subzistă, sunt greșite.

Infracţiunea prevăzută în art.19 din Legea nr.51/1991 are drept conţinut iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum și culegerea și transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art.19 teza a II-a din Legea nr.51/1991 îl constituie, deci, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interpretare a comunicaţiilor, iar urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru siguranţa naţională, subiectul pasiv al infracţiunii fiind statul.

În raport cu aceste elemente ce caracterizează infracţiunile privitoare la siguranţa naţională, fapta inculpatului de a construi cele două sisteme cu ajutorul cărora s-au interceptat convorbirile telefonice ale soţiei lui D.C., a fost încadrată greșit în prevederile art.19 teza a II-a din Legea nr.51/1991, întrucât nu s-a produs o stare de pericol pentru siguranţa naţională de natură să pericliteze ordinea de drept și drepturile cetăţenilor.

Activitatea infracţională a inculpatului trebuia încadrată drept complicitate la infracţiunea prevăzută în art.26 raportat la art.195 C.pen. care constă, între altele, în interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept.

Această infracţiune este îndreptată contra persoanei, iar nu contra statului, urmarea imediată constând în crearea unei stări contrarii celei de asigurare a secretului convorbirilor, fiind lezată astfel libertatea de a comunica.

În raport cu cele ce preced, recursul declarat de inculpat a fost admis, s-au casat hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptei care a fost schimbată în sensul arătat, iar cauza a fost trimisă primei instanţe pentru a se conforma prevederilor art.286 alin.2 C.proc.pen. privind necesitatea plângerii prealabile a persoanei vătămate.