Bribery via purported loan and abuse of service by state-owned company director: applicability of aggravated bribery to officials with control functions and unauthorized debt assignments.

Luare de mită. Funcţionar cu atribuţii de control. Director general al unei societăţi comerciale. Abuz în serviciu contra intereselor publice. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Luarea de mită

Indice alfabetic: Drept penal

- luare de mită

- funcţionar cu atribuţii de control

- abuz în serviciu contra intereselor publice

C. pen., art. 248, art. 254 alin. (1) și (2)

Legea nr. 78/2000, art. 8, art. 30

1. Primirea unei sume de bani de către un funcţionar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, chiar dacă această sumă de bani ar fi primită cu titlu de împrumut, întrucât împrumutul constituie un folos în sensul art. 254 C. pen.

2. Directorul general al unei societăţi comerciale are calitatea de funcţionar cu atribuţii de control în sensul art. 254 alin. (2) C. pen. și, prin urmare, poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită în varianta agravată. Fapta săvârșită de directorul general al unei societăţi comerciale se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 30 din această lege, hotărârea definitivă de condamnare se poate publica în ziarele centrale sau locale menţionate în hotărâre.

3. Fapta directorului general al unei societăţi comerciale având ca acţionar unic consiliul local care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu știinţă, încheie în numele acestei societăţi contracte, cu nerespectarea prevederilor legale și a hotărârii adunării generale a acţionarilor, și prin aceasta cauzează o pagubă patrimoniului societăţii întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6860 din 17 decembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 119 din 17 mai 2004, Tribunalului Bistriţa Năsăud a condamnat pe inculpatul P.I. pentru săvârșirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 și a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a reţinut că, în perioada ianuarie 2001 - septembrie 2002, inculpatul a îndeplinit funcţia de director general al societăţii comerciale P., societate având ca acţionar unic Consiliul Local Bistriţa, iar pentru realizarea unui obiectiv de investiţii al SC P., în perioada 22 martie - 22 aprilie 2002 a fost organizată o licitaţie deschisă, adjudecată de societatea comercială G., care urma să execute lucrarea printr-un subantreprenor, societatea comercială I., reprezentată de H.I. În scopul încheierii contractului de execuţie a lucrării și pentru a obţine mai repede o hotărâre a Consiliului Local Bistriţa de garantare a unui credit, inculpatul a pretins de la H.I. suma de 20.000 de Euro, sumă pe care inculpatul a primit-o la 21 aprilie 2002.

Fapta săvârșită de inculpat a fost încadrată în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000.

În anul 2002 SC P. a întâmpinat dificultăţi la încasarea contravalorii agentului termic furnizat beneficiarilor săi, persoane fizice și juridice. Odată cu apariţia Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale s-a creat posibilitatea de vânzare a creanţelor pe bază de contract, contra unor taxe de forfetare unor instituţii specializate. În acest scop, inculpatul a fost contactat de A.P. care, prezentându-se sub o identitate falsă, ca vicepreședinte al companiei Y.F., s-a arătat interesat de preluarea creanţelor aparţinând SC P., iar pentru încheierea acestui contract inculpatul i-a pretins suma de 40.000 de Euro.

La 19 august 2002, cei doi au încheiat un prim contract de cesiune de creanţe în valoare de 16,5 miliarde de lei, contractul fiind înregistrat la 22 august 2002, dată la care A.P. a dat inculpatului suma de 3.000 de Euro, iar a doua zi, 30.000.000 de lei.

La 26 august 2002, adunarea generală a acţionarilor SC P., prin hotărârea nr. 55, a împuternicit consiliul de administraţie și directorul general să cesioneze creanţele societăţii în valoare de aproximativ 50 de miliarde de lei, cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% faţă de oferta companiei Y.F., stabilindu-se totodată ca anterior semnării contractului acesta să fie prezentat adunării generale a acţionarilor.

A doua zi, inculpatul a încheiat un contract de cesionare a creanţelor cu compania Y.F. Prin acest contract, s-au cesionat creanţe ale SC P. în valoare totală de 53,1 de miliarde de lei, cu o taxă de forfetare de 18%, fără a fi prezentat adunării generale a acţionarilor anterior semnării. După încheierea contractului, inculpatul a pretins lui A.P. suma de 30.000 de Euro, A.P. dându-i banii în 4 tranșe.

Inculpatul a mai încheiat cu compania Y.F. un al treilea contract de cesiune de creanţe în valoare de 6,4 de miliarde de lei, taxa de forfetare prevăzută fiind de 30%. Prejudiciul total cauzat SC P. prin încheierea contractelor de cesiune de creanţe a fost de 1.425.370.867 de lei.

Faptele au fost încadrate în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 și în prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Prin decizia penală nr. 256 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică a faptelor de luare de mită din prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, și a respins apelul inculpatului.

Totodată, conform art. 30 din Legea nr. 78/2000, a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta să fie publicată într-un ziar local.

Recursul declarat de inculpat, prin care a susţinut că în mod greșit instanţele au reţinut infracţiunea de luare de mită privind cazul H.I., întrucât suma de 20.000 de Euro i-a fost remisă cu titlu de împrumut, că în mod greșit instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. și că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 248 C. pen., deoarece cele trei contracte de cesiune au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, este nefondat.

Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a primit suma de 20.000 de Euro în scopul de a încheia și derula un contract de execuţie.

Chiar dacă suma de bani primită de inculpat ar fi fost solicitată cu titlu de împrumut, această împrejurare este irelevantă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită, întrucât împrumutul constituie un folos, în sensul art. 254 C. pen., astfel încât, din moment ce a fost solicitat de către un funcţionar în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sunt întrunite.

Susţinerea inculpatului în sensul că nu poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu a avut atribuţii de control, nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 254 alin. (2) C. pen., infracţiunea de luare de mită este agravată dacă se săvârșește de un funcţionar cu atribuţii de control.

Din regulamentul de organizare și funcţionare al SC P. rezultă că inculpatul, în calitate de director general la acestei societăţi comerciale, avea ca sarcini de serviciu, între altele, să conducă nemijlocit și efectiv întreaga activitate a societăţii, să reprezinte societatea în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice, să încheie acte juridice în numele și pe seama societăţii, conform legii.

În raport cu atribuţiile ce reveneau inculpatului, aceasta era funcţionar cu atribuţii de control și, deci, subiect activ al infracţiunii de luare de mită în varianta agravată prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, fiind funcţionar cu atribuţii de control și săvârșind cele două infracţiuni de luare de mită în această calitate, faptele se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

Apărarea inculpatului, în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen., este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 248 C. pen., fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu știinţă, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta creează o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În cauză, din examinarea probelor administrate rezultă că, deși prin hotărârea nr. 55 din 26 august 2002 adunarea generală a acţionarilor a împuternicit consiliul de administraţie și pe inculpat să cesioneze companiei Y.F. creanţe de aproximativ 50 de miliarde de lei cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% faţă de ofertă, stabilindu-se totodată că anterior semnării contractului acesta trebuie să fie prezentat adunării generale a acţionarilor, inculpatul, contrar celor hotărâte și fără a verifica situaţia financiară și obiectul de activitate al companiei menţionate, a încheiat a doua zi un contract de cesiune a creanţelor cu această companie în valoare de 53,1 de miliarde de lei, fără a-l prezenta anterior adunării generale a acţionarilor. Inculpatul a mai încheiat cu aceeași companie alte două contracte în valoare de 16,5 miliarde de lei și 6,4 miliarde de lei, depășind astfel valoarea totală a creanţelor stabilite a fi cedate. Primul contract a fost încheiat anterior hotărârii adunării generale a acţionarilor prin care s-a aprobat cesionarea creanţelor, iar în cazul celui de-al doilea contract taxa de forfetare prevăzută a fost de 30%, mai mare decât cea stabilită de adunarea generală a acţionarilor.

Instanţele au constatat că prin încheierea celor trei contracte de cesiune inculpatul a încălcat și prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, potrivit cărora avea obligaţia de a depune diligenţele necesare în scopul obţinerii de informaţii privind credibilitatea financiară și seriozitatea persoanei juridice cu care a intrat în raporturi contractuale, precum și ale art. 6 alin. (1) și (2) din aceeași lege, potrivit cărora creanţele trebuiau cedate către o societate bancară sau financiară specializată, întrucât nu a solicitat reprezentanţilor companiei Y.F. să prezinte documente referitoare la activitatea financiară, statutul sau orice alte documente din care să rezulte obiectul de activitate și disponibilităţile bancare ale companiei.

Acţionând în acest mod, instanţele au avut temeiuri pentru a constata că, sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu intenţia cerută pentru infracţiunea de abuz în serviciul contra intereselor publice reţinută în sarcina sa.

În consecinţă, recursul declarat de inculpat a fost respins.