Husband's coercion of wife to jump from fourth-floor window upheld as aggravated murder, not induced suicide
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the conviction for aggravated murder (qualified homicide) under Articles 174 and 175(1)(c) of the Criminal Code, as imposed by the trial court and increased on appeal, rejecting the request to reclassify the offense as inducing or facilitating suicide under Article 179. The case involved a husband who, through physical and psychological violence, forced his wife to jump from a fourth-floor window to escape, resulting in her death. The Court held that the offense of inducing or facilitating suicide requires the victim's suicide to result from free will, without coercion; because the victim acted under duress and the defendant, with indirect intent, accepted the fatal outcome he foresaw, the conduct constituted murder, not the lesser offense of inducing suicide.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 179 C. pen; Husband's coercion of wife to jump from fourth-floor window upheld as aggravated murder, not induced suicide: Prin sentinţa penală nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Omor. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Deosebiri
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea. Omorul
Index alfabetic: Drept penal
- Omor
- Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 179
Fapta inculpatului care, prin violenţe fizice și psihice, a constrâns victima să se arunce pe fereastra situată la etajul 4 al unui imobil, decedând, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor, iar nu pe cele ale infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii, întrucât în cazul acestei din urmă infracţiuni sinuciderea trebuie să fie rezultatul voinţei libere a victimei, fără a exista constrângere.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004
Prin sentinţa penală nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic și psihic pe soţia sa care, pentru a scăpa, s-a aruncat pe fereastra de la bucătăria apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decedând.
Prin decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a admis apelul procurorului, majorând pedeapsa și a respins apelul inculpatului, prin care a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de determinare a sinuciderii prevăzută în art. 179 C. pen., cu motivarea că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a-și ucide soţia.
Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, este nefondat.
Potrivit art. 179 C. pen., latura obiectivă a infracţiunii constă în fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc.
Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii este necesar ca moartea victimei să constituie urmarea unui act de voinţă a acesteia, chiar dacă a fost îndemnată sau determinată de către inculpat, dar având posibilitatea să decidă liber asupra actului său, fără a exista o constrângere.
În speţă inculpatul, exercitând violenţe fizice și psihice asupra victimei, a constrâns-o să se arunce pe fereastră. Victima nu a decis, deci, liber cu privire la sinucidere, ci ca urmare a constrângerii exercitate de inculpat și căreia nu i-a putut rezista, iar inculpatul și-a dat seama că, datorită violenţelor exercitate, pentru a scăpa și fiind în imposibilitatea de a fugi, victima se va arunca de la etaj și a acceptat producerea rezultatului, acţionând cu intenţia indirectă de a ucide.
În cazul constrângerii la sinucidere nu poate exista, deci, determinare sau înlesnire, întrucât victima nu are libertatea de a decide.
Întrucât fapta inculpatului care și-a constrâns soţia să se arunce de la etajul 4, cu consecinţa morţii acesteia, constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infracţiunea de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.