Robbery conviction upheld over qualified theft for forceful snatching of phone from victim's hand
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the prosecutor's appeal, quashed the appellate decision that had reclassified the offense as qualified theft, and upheld the first-instance conviction for robbery. The dispute concerned whether yanking a mobile phone from a victim's hand, where the victim resisted and retained part of the device (the key cap), constituted violent robbery or merely qualified theft committed by a brutal act on the object alone; the facts established that the defendant approached from behind and forcibly pulled the phone while the victim was using it. Relying on Articles 211 and 208 of the Penal Code, the court held that the physical struggle to dislodge the item from the victim's grip constitutes violence directed at the person, thereby satisfying the objective elements of robbery under Article 211(2) lit. d) and e), rejecting the argument that surprise alone without direct personal assault negates the violent nature of the taking.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 C. pen, art. 211 C. pen; Robbery conviction upheld over qualified theft for forceful snatching of phone from victim's hand: Prin sentinţa nr. 577 din 29 aprilie 2004,Tribunalul București, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Tâlhărie. Furt. Acte de violenţă
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria
Indice alfabetic: Drept penal
- tâlhărie
- furt
C. pen., art. 211, art. 208
Smulgerea unui obiect din mâna persoanei vătămate care, opunându-se, rămâne cu o parte a acestuia în mână, impune concluzia că acţiunea făptuitorului a fost violentă, ceea ce caracterizează fapta ca tâlhărie; este greșită, deci, considerarea faptei drept furt săvârșit printr-o acţiune brutală numai asupra obiectului, iar nu asupra persoanei.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6544 din 7 decembrie 2004
Prin sentinţa nr. 577 din 29 aprilie 2004,Tribunalul București, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen.
Instanţa a reţinut că, în seara de 25 noiembrie 2000, în timp ce se deplasa pe un bulevard din centrul capitalei, inculpatul a venit în spatele părţii vătămate G.T. și i-a smuls din mână telefonul mobil la care vorbea.
Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, prin decizia nr. 559 din 23 iulie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a schimbat încadrarea juridică a faptei, în infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. d) și g), cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în temeiul cărora a condamnat pe inculpat.
Instanţa de apel a motivat această soluţie cu aceea că partea vătămată a fost luată prin surprindere de inculpat, care s-a deplasat prin spatele ei, neexistând nici un act de violenţă sau de ameninţare exercitat de inculpat.
În accepţiunea curţii de apel, smulgerea prin surprindere a telefonului mobil de către inculpat din mâna părţii vătămate în loc public constituie infracţiunea de furt calificat, deoarece nu orice acţiune brutală prin care se tinde la sustragerea ilicită a unui bun mobil constituie violenţă în sensul art. 211 C. pen., ci numai aceea care, aplicându-se asupra unei persoane, este îndreptată către înfrângerea unei împotriviri din partea sa, în scopul abandonării lucrului în mâinile agresorului.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a ajuns în spatele părţii vătămate, i-a smuls din mână telefonul mobil la care vorbea; opunând rezistenţă capacul protector al tastelor a rămas în mâna acesteia, după care inculpatul a fugit.
Rezultă, deci, că deposedarea părţii vătămate de telefon a fost făcută prin exercitarea de violenţă, ceea ce corespunde din punct de vedere obiectiv elementelor constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Apreciind în mod greșit probele administrate, instanţa de apel a comis o eroare gravă de fapt, cu efecte în privinţa încadrării juridice a faptei comise de inculpat.
În consecinţă, recursul procurorului a fost admis, s-a casat decizia atacată, iar apelul inculpatului a fost respins, menţinându-se hotărârea primei instanţe.