Impermissibility of severing civil and criminal proceedings in fraud cases with particularly grave consequences where damage quantification determines sentencing

Disjungerea cauzei privind latura civilă. Infracţiune contra patrimoniului. Consecinţe deosebit de grave

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Disjungerea. Acţiunea civilă. Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Înșelăciunea. Consecinţe deosebit de grave

Indice alfabetic: Drept procesual penal

Drept penal

- Disjungere

- Acţiunea civilă

- Înșelăciune

- Consecinţe deosebit de grave

C. proc. pen., art. 38

C. pen., art. 2115 alin. (5)

Nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în cauzele în care stabilirea vinovăţiei inculpatului, individualizarea pedepsei și încadrarea juridică se raportează la întinderea pagubei produse prin infracţiune, cum sunt, îndeosebi, cele care au produs consecinţe deosebit de grave.

În cazul unor atare infracţiuni, în care soluţia este condiţionată de activitatea infracţională și în strânsă legătură cu urmările patrimoniale ale faptei, disjungerea trebuie dispusă numai în cazurile în care judecarea ambelor laturi ale procesului, din cauze obiective, nu se poate asigura.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6281 din 25 noiembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 60/2003, Tribunalul Bihor a condamnat la 10 ani și 6 luni închisoare pe inculpatul K.P. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunii civile și rezolvarea separată a acesteia.

Instanţa a reţinut că, în perioada 1998 - 1999, ca reprezentant al societăţii comerciale „M.V.” din Oradea, inculpatul a cumpărat importante cantităţi de marfă de la numeroase firme, pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire, cauzându-le pagube însemnate.

Pentru a nu se ajunge la întârzierea excesivă a soluţionării cauzei, s-a dispus disjungerea laturii civile, fiind necesare completări în ceea ce privește situaţia prejudiciului cauzat părţii civile de către inculpat prin săvârșirea infracţiunii.

Prin decizia penală nr. 157 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Oradea, apelul inculpatului a fost respins.

Recursul inculpatului a fost admis.

Din examinarea actelor cauzei rezultă că instanţele au greșit când au dispus, respectiv au menţinut hotărârea de disjungere a cauzei.

În raport cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aceea de înșelăciune în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, se impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât în ceea ce privește acţiunea penală cât și acţiunea civilă, împreună.

În cadrul soluţionării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpat constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, în ce privește vinovăţia sa, dar și în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ţinând seama de gravitatea consecinţelor păgubitoare.

Se constată, deci, că latura penală a cauzei nu a fost corect soluţionată, nici cu privire la reţinerea vinovăţiei și nici a individualizării pedepsei, în raport cu prejudiciul produs, de vreme ce întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă tocmai în scopul stabilirii prejudiciului produs.

În consecinţă recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rezolvare.