Attempted homicide for self-defense: exclusion of legitimate defense due to absence of grave danger and recharacterization as provocation under penalty mitigation.

Legitimă apărare. Provocare. Tentativă la infracţiunea de omor. Lipsa pericolului grav cauzat prin atacul victimei

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legitima apărare

Indice alfabetic: Drept penal

- Legitimă apărare

- Provocare

- Tentativă

- Omor

C. pen., art. 20, art. 44 alin. (2) și (3), art. 174

Fapta unei persoane de a pătrunde în casa fostei sale concubine, de a insista să reia convieţuirea, trăgând de hainele ei și rupându-le, urmată de lovirea cu pumnul în faţă a soţului acesteia care a intervenit în apărarea femeii nu constituie un atac de natură a pune în pericol grav persoana acesteia. Riposta soţului femeii de a lovi în cap cu toporișca pe agresor nu îndeplinește, sub acest aspect, condiţiile unei apărări legitime prin depășirea limitelor din cauza tulburării sau temerii, prevăzută în art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., din lipsa gravităţii pericolului cauzat de atacul victimei.

Într-o atare situaţie sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de provocarea persoanei vătămate, produsă prin violenţă.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6279 din 25 noiembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 95 din 16 martie 2004, Tribunalul Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se că, pe fondul stării de tulburare cauzată de comportamentul părţii vătămate, a lovit-o în cap cu o toporișcă producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.

Instanţa, în motivarea sentinţei, a arătat că inculpatul, căsătorit de 16 ani și având patru copii minori, a fost părăsit de soţie care s-a mutat la G.C., concubinul ei; la insistenţele părinţilor a reluat traiul în comun cu soţul său.

În ziua de 24 noiembrie 2003, inculpatul împreună cu soţia au mers să lucreze la casa familiei aflată în construcţie. În acest timp G.C., aflat în stare de ebrietate, a pătruns în interiorul casei; femeia insista să plece, dar acesta a tras de hainele ei rupându-i cureaua și pantalonii.

Alarmat de strigătele soţiei, inculpatul a venit în acel loc având asupra sa o toporișcă și a cerut lui G.C. să plece; acesta a refuzat spunând că pleacă numai cu soţia inculpatului.

Tulburat de situaţie și fiind lovit cu pumnul în faţă, inculpatul a aplicat părţii vătămate o lovitură cu toporișca în cap.

Victima a fost internată în spital cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral care i-a pus viaţa în primejdie.

Instanţa a motivat că inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare, în condiţiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., pentru a respinge atacul îndreptat împotriva soţiei sale depășind, din cauza temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului.

Prin decizia penală nr. 307 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul procurorului, a desfiinţat sentinţa și a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Examinând probele administrate în cauză se constată că nu a existat o agresiune asupra soţiei inculpatului în sensul prevederilor legale, fapta victimei nefiind de natură să pună în pericol grav persoana acesteia.

Relaţiile de concubinaj cu soţia inculpatului și comportarea victimei în ziua săvârșirii faptei, pătrunderea în casă, refuzul de a o părăsi, lovirea inculpatului cu pumnul în faţă au fost corect reţinute de instanţa de apel ca fiind o provocare în înţelesul art. 73 lit. b) C. pen., astfel încât recursul inculpatului a fost respins.