Staged intra-conspiratorial violence: classification of simulated assault as qualified theft rather than robbery

Furt. Tâlhărie. Înscenarea violenţei

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Furtul. Tâlhăria. Latura obiectivă

Indice alfabetic: Drept penal

- Furt

- Tâlhărie

C. pen., art. 208, art. 209, art. 211

Înţelegerea între două persoane de a sustrage un bun aflat asupra uneia dintre ele, dar aparţinând altuia, prin simularea unei agresiuni asupra acesteia și luarea bunului de cea de-a doua constituie infracţiunea de furt, iar nu aceea de tâlhărie, însușirea nefiind săvârșită printr-o agresiune reală asupra unei persoane vătămate.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6236 din 24 noiembrie 2004

Prin sentinţa nr. 486 din 19 mai 2003, Tribunalul București, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii M.G. și I.R. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., respectiv a complicităţii la această infracţiune.

Instanţa a reţinut că, la 12 aprilie 2001, S.E., contabilă la SC „C”, s-a deplasat la bancă pentru a ridica banii pentru salarii împreună cu inculpatul I.R. agent de pază, șofer însoţitor pentru asemenea transporturi.

La sediul băncii, după încasarea sumei de 350 de milioane de lei, inculpatul a așezat bani într-o sacoșă, mergând apoi împreună cu contabila spre locul unde se afla autoturismul.

În timp ce inculpatul încerca să deschidă portiera, s-a apropiat o persoană care a lovit pe I.R. cu palma peste faţă, iar după ce acesta a căzut, i-a smuls sacoșa cu banii din mână și a fugit.

În urma cercetărilor s-a stabilit că între inculpatul I.R. și inculpatul M.G., care a luat banii, a existat o înţelegere în vederea sustragerii acestora.

Curtea de Apel București, secţia I penală, prin decizia nr. 576 din 9 august 2004, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpaţi.

Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul a declarat recurs, susţinând că fapta trebuia încadrată ca furt calificat, iar nu ca tâlhărie.

Recursul este fondat.

Din probele administrate rezultă că inculpatul I.R. a comunicat celuilalt inculpat că urmează să se deplaseze la bancă să ridice o importantă sumă de bani, cei doi luând legătura prin telefon și în timpul deplasării spre bancă.

După încasarea banilor, simulând că îl atacă pe I.R., inculpatul M.G. i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă, acesta căzut, iar el i-a smuls sacoșa cu bani și a fugit. În următoarele zile inculpaţii au împărţit banii sustrași.

Așadar, pe baza înţelegerii stabilite între cei doi inculpaţi, M.G. a sustras cele 350 milioane de lei fiind ajutat de inculpatul I.R.

Fapta celor doi inculpaţi constituie infracţiunea de furt calificat săvârșită de unul în calitate de autor, iar celălalt în calitate de complice.

Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie, reţinută de prima instanţă și cea de apel, se cere ca violenţele să fie exercitate asupra persoanei vătămate; or, în speţă, inculpaţii au simulat că unul îl lovește pe celălalt, încercând prin aceasta să împiedice stabilirea realităţii, identificarea făptuitorilor și recuperarea prejudiciului.

Inculpaţii înţelegându-se să însceneze furtul prin violenţă, nu se poate reţine ca reală una din acţiunile specifice infracţiunii complexe de tâlhărie, ci numai a infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

În consecinţă recursul procurorului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul considerentelor ce preced și s-a dispus condamnarea inculpaţilor potrivit noii încadrări.