Single act of robbery versus separate attempted robbery and theft for violence followed by property taking from nearby vehicle
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of the two defendants, upholding the Court of Appeal’s conviction for the complex offense of robbery and rejecting the lower court’s separate classification of attempted robbery and qualified theft. The dispute concerned whether the assault of a victim on the street, followed immediately by the theft of her bag from her nearby car after she fled, constituted a single continuous act of robbery or two distinct crimes; the defendants argued it was an attempted robbery and a subsequent theft. The Court ruled that the violent act and the appropriation were indivisible parts of a single criminal unit due to the immediate temporal connection and the singular purpose of the perpetrators against the same victim, thereby establishing a complex offense. The decisive legal basis is Penal Code Art. 211, defining robbery as theft committed through violence, which precludes the disjunction of the violent aggression and the subsequent taking of property into separate offenses when they form a unified criminal action.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 C. pen; Single act of robbery versus separate attempted robbery and theft for violence followed by property taking from nearby vehicle: Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea unor bunuri asupra ei și fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere constituie infracţiunea complexă de tâlhărie, iar nu tentativă de tâlhărie în prima fază și furt în cea de-a doua, deoarece fapta are caracterul unei infracţiuni unice în raport cu persoana victimei, cu timpul și locul săvârșirii faptei și cu scopul urmărit de făptuitor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Tâlhărie. Agresiune și furt săvârșite în locuri diferite
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Complicitate. Infracţiunea complexă. Partea specială. Tâlhăria. Furtul
Indice alfabetic: Drept penal
- Infracţiune complexă
- Complicitate
- Furt
- Tâlhărie
C. pen., art. 41 alin. (3), art. 208 alin. (1),
art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g),
art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a)
Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea unor bunuri asupra ei și fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere constituie infracţiunea complexă de tâlhărie, iar nu tentativă de tâlhărie în prima fază și furt în cea de-a doua, deoarece fapta are caracterul unei infracţiuni unice în raport cu persoana victimei, cu timpul și locul săvârșirii faptei și cu scopul urmărit de făptuitor.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5886 din 10 noiembrie 2004
Prin sentinţa nr. 1050 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.D. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie și a complicităţii la infracţiunea de furt calificat, iar pe inculpatul B.M. pentru complicitate la tentativa de tâlhărie și furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie pentru ambii inculpaţi.
S-a reţinut că, la 23 iulie 2002, inculpaţii au lovit partea vătămată și au căutat dacă are bani asupra ei. Aceasta a reușit să fugă, iar inculpaţii au mers la autoturismul din care partea vătămată coborâse, au sustras de acolo borseta acesteia, împărţind conţinutul.
Instanţă a considerat că prima faptă a inculpaţilor constituie tentativă la tâlhărie, respectiv complicitate la aceasta, iar sustragerea din autoturism a fost considerată furt, respectiv complicitate la aceasta.
Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, prin decizia nr. 413 din 2 iunie 2004 a admis apelul procurorului, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor și a condamnat pe inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Potrivit art. 211 C. pen., furtul săvârșit prin violenţă constituie infracţiunea de tâlhărie.
În speţă, nu se poate disocia activitatea inculpaţilor de lovire de cea de însușire a bunurilor, faţă de modul cum au acţionat și perioada scurtă de timp între lovire și furt, cum nici poziţia lor psihică, din moment ce partea vătămată nu mai avea posesia bunurilor, găsindu-și refugiu în scara unui bloc, în urma agresiunii.
În consecinţă, încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de apel este în concordanţă cu probele administrate și întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, motiv pentru care recursul inculpaţilor a fost respins.