Police seizure of drugs as urgent investigative act versus home search without judicial warrant

Acte de cercetare care nu suferă amânare. Ridicare de obiecte. Percheziţie

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Competenţa organelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- Ridicare de obiecte

- Percheziţie

- Acte de cercetare care nu suferă amânare

C. proc. pen., art. 96, art. 98, art. 100, art. 213

Potrivit art. 213 C. proc. pen., organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui, iar lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent. Ca atare, ridicarea de obiecte conţinând droguri, dacă acestea au fost descoperite de către lucrătorii de poliţie într-o locuinţă în urma unei sesizări pentru tulburarea liniștii publice, înainte de începerea urmăririi penale, este legală și nu constituie percheziţie domiciliară în sensul art. 100 C. proc. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5748 din 4 noiembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 4 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul T.P. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege.

Instanţă a reţinut că, la 4 octombrie 2003, inculpatul a dat minorului G.Z. o pungă cu frunze și seminţe de cânepă sălbatică. În seara aceleiași zile cei doi au participat la o petrecere, unde mai mulţi tineri au consumat băuturi alcoolice și au fumat ţigări în care s-au introdus frunze și inflorescenţe de cannabis puse la dispoziţie de minor. Efectuând o descindere la locuinţa respectivă, o patrulă de poliţie a descoperit punga ce conţinea cannabis și a ridicat-o în vederea cercetărilor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 132/2004, a admis apelul procurorului și, rejudecând cauza, a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie, cu ocazia percheziţiei efectuate la 5 octombrie 2003, nu poate constitui mijloc de probă, fiind obţinut în mod ilegal, întrucât la data respectivă nu era începută urmărirea penală în cauză, iar percheziţia s-a efectuat fără a exista în acest scop dispoziţia judecătorului.

Recursul declarat de procuror, prin care s-a cerut casarea deciziei instanţei de apel și menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, este fondat.

Potrivit art. 96 C. proc. pen., organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal.

Percheziţia, așa cum este reglementată în art. 100 C. proc. pen., are loc când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduiește existenţa sau deţinerea acestuia, precum și ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea și strângerea probelor.

Din actele dosarului rezultă că în cauză nu a fost efectuată o percheziţie domiciliară în sensul art. 100 C. proc. pen., lucrătorii de poliţie deplasându-se la locuinţa respectivă în urma sesizării făcute de colocatari pentru tulburarea liniștii publice, ocazie cu care, descoperind punga ce conţinea cannabis deţinută ilegal, au procedat la ridicarea acesteia și au predat-o organelor de urmărire penală competente. Totodată, punga ce conţinea cannabis a fost predată de bună-voie lucrătorilor de poliţie.

Înlăturarea de către instanţa de apel a mijloacelor de probă administrate de lucrătorii de poliţie înaintea începerii urmăririi penale nu se justifică, întrucât organul de cercetare penală este obligat, potrivit art. 213 C. proc. pen., să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui, iar lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.

În consecinţă, recursul procurorului a fost admis, decizia atacată a fost casată și s-a dispus menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă.