Acquittal upheld for false testimony absent express question on key date.

Mărturie mincinoasă. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei. Mărturia mincinoasă

Indice alfabetic: Drept penal

- mărturie mincinoasă

C. pen., art. 260

Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă, între altele, fapta martorului care într-o cauză penală nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. Prin urmare, dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmaţii cu privire la o astfel de împrejurare nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5430 din 22 octombrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 179 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pe inculpatul E.C. pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. și pe inculpata O.S. pentru săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 din același cod.

Instanţa a reţinut că, la 6 iulie 2002, în timp ce se afla într-o piaţă, inculpatul O.C. a smuls din mâna părţii vătămate o borsetă și s-a suit în autoturismul condus de inculpatul E.C., care a asigurat părăsirea de către inculpatul O.C. a locului faptei.

Inculpata O.S., fiind audiată ca martor, a declarat că în ziua săvârșirii faptei ar fost plecată într-o altă localitate, împreună cu soţul acesteia, inculpatul O.C.

Prin decizia penală nr. 188 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul inculpatei O.S. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, și a respins apelurile inculpaţilor O.C. și E.C.

Recursul declarat, între alţii, de procuror, cu privire la greșita achitare a inculpatei O.S., este nefondat.

Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Prin urmare, întrebarea expresă adresată martorului asupra împrejurărilor esenţiale constituie o condiţie pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata O.S. a fost ascultată o singură dată în cursul urmăririi penale. În declaraţia care i-a fost luată, inculpata nu a susţinut decât că la 5 iulie 2002 a plecat împreună cu soţul său, inculpatul O.C., în localitatea unde domiciliază părinţii acesteia și că, în această localitate, au stat circa 10 zile. Inculpata nu a fost întrebată în mod expres asupra datei de 6 iulie 2002 și nici nu a afirmat că inculpatul O.C. nu ar fi plecat din localitate în perioada cât au stat la părinţii ei.

Din declaraţia inculpatei rezultă, deci, că aceasta nu a fost întrebată asupra împrejurărilor esenţiale, și anume dacă la 6 iulie 2002 inculpatul O.C. a fost plecat din localitatea unde domiciliază părinţii acesteia. Nefiind întrebată asupra acestei împrejurări, inculpatei nu i se poate imputa faptul că declaraţia a fost dată la modul general și sumar.

Întrucât faptul că declaraţia de martor nu este completă și detaliată, fără să se fi adresat întrebările necesare asupra unor împrejurări esenţiale, nu poate atrage răspunderea penală a persoanei care a făcut declaraţia, recursul procurorului a fost respins.