Fraudulent redemption of agricultural coupons: liability established for full nominal value rather than profit margin, with bank commissions and administrative penalties excluded from damages

Înșelăciune. Cupoane pentru agricultură. Prejudiciu. Comision bancar și penalităţi

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Obiectul acţiunii civile. Despăgubiri. Drept penal. Partea specială. Înșelăciunea

Indice alfabetic: Drept procesual penal. Drept penal

- Despăgubiri

- Înșelăciune

C. proc. pen., art. 14

C. pen., art. 215

Prejudiciul produs bugetului de stat prin fapta de a cumpăra cupoane pentru agricultori sub preţul nominal, fără a se livra bunuri și a se presta servicii necesare agriculturii, îl constituie valoarea în întregime a cupoanelor cumpărate ilicit, fără a se scădea suma plătită de făptuitor pentru cumpărarea lor. La această valoare nu se adaugă însă comisionul perceput de bancă pentru plată, în contul bugetului, a cupoanelor predate de făptuitor, și nici penalităţile calculate potrivit H.G. nr. 21/1998, nr. 354/1999, nr. 564/2000, nr. 1043/2001 și nr. 877/2002, întrucât ele nu se referă la obligaţii derivând din fapte de felul celor săvârșite de inculpat.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5418 din 22 octombrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 179 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa, inculpatul S.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin.(1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2) și (5) din același cod.

Instanţa a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al SC „E.E.S.” Năsăud, în perioadele aprilie – mai 1999 și mai – octombrie 2001 a achiziţionat cupoane pentru agricultură sub preţul nominal și le-a decontat la bănci la valoarea nominală. În facturile prezentate de inculpat erau trecute date nereale cu privire la livrarea de îngrășăminte chimice și de seminţe unor producători agricoli în schimbul cupoanelor. S-a stabilit că prejudiciul produs prin infracţiunea de înșelăciune este în valoare de 1.105.089.050 de lei, reprezentând diferenţa dintre sumele investite de inculpat pentru achiziţionarea cupoanelor și cele obţinute prin decontarea lor.

Prin decizia penală nr. 140 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat numai cu privire la greșita deducere a duratei arestului preventiv.

Apelul părţii civile a fost respins.

Recursurile declarate de procuror și de partea civilă sunt fondate.

În conformitate cu dispoziţiile Ordonanţelor nr. 9 din 29 ianuarie 1998 și nr. 32 din 29 ianuarie 1999 ale Guvernului, sistemul de plată pe bază de cupoane valorice cu finanţare de la bugetul de stat a fost instituit în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, cupoanele valorice acordându-se gratuit agricultorilor, cu condiţia să fie folosite exclusiv pentru achitarea bunurilor și a serviciilor prevăzute în aceste acte normative.

În speţă, se constată că inculpatul nu este agricultor, beneficiar de cupoane valorice, și nici nu a prestat în favoarea beneficiarilor acestor cupoane serviciile prevăzute lege, pentru a fi îndreptăţit să le deconteze la instituţiile bancare abilitate și să încaseze de la bugetul de stat contravaloarea lor. Inculpatul a procurat cupoanele valorice de la intermediari și le-a decontat la agenţiile bancare, prezentând în acest scop centralizatoare de facturi false din care rezulta că ar fi vândut diverse materiale agricultorilor cărora li se acordaseră gratuit aceste cupoane.

Prin aceste activităţi inculpatul a obţinut foloase bănești și a provocat, în același timp, părţii civile o pagubă în echivalentul cupoanelor decontate la bănci, și nu în echivalentul profitului realizat de el, așa cum greșit s-a reţinut prin hotărârea atacată. În acest sens este de precizat că suma de bani încasată de inculpat de la unităţile bancare i-a fost plătită din bugetul de stat, pentru care paguba constă în suma plătită în întregime, și nu numai în limita profitului realizat de inculpat după scăderea cheltuielilor făcute pentru procurarea cupoanelor.

Având în vedere, așadar, că prejudiciul cauzat de inculpat prin infracţiunea de înșelăciune comisă în condiţiile arătate este de 15.020.775.000 lei, fapta întrunește trăsăturile constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, recursul declarat de procuror a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul menţionat, texte în temeiul cărora inculpatul a fost condamnat.

În ceea ce privește recursul părţii civile, nu poate fi primită susţinerea că inculpatul trebuie obligat și la plata comisionului bancar, deoarece valoarea acestuia nu se cuprinde în valoarea prejudiciului produs prin infracţiune. De asemenea, nu poate fi primită cererea de obligare a inculpatului la plata penalităţilor prevăzute de actele normative invocate de recurentă, întrucât obligaţia de plată stabilită în sarcina acestuia ca urmare a comiterii infracţiunii de înșelăciune nu se încadrează în categoriile de obligaţii bugetare la care se referă aceste acte normative.