Recharacterization of aiding an offender into concealment for pawning stolen goods without prior agreement; conviction reformed.

Tăinuire. Favorizarea infractorului. Deosebiri

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Tăinuirea

Indice alfabetic: Drept penal

- tăinuire

- favorizare

C. pen., art. 221, art. 264

Fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei infracţiuni, fără o înţelegere prealabilă cu autorul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, iar nu pe cele ale favorizării infractorului.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4646 din 20 septembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 95 din 27 februarie 2004, Tribunalul Brăila a condamnat, între alţii, pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen. și pentru complicitate la săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În ceea ce privește favorizarea, instanţa a reţinut că, la 22 septembrie 2003, I.A. a sustras prin violenţă lănţișorul din aur aparţinând părţii vătămate B.C. și, pentru a-l valorifica, a luat legătura cu M.R. Întrucât M.R. era minor și nu putea preda obiecte din aur la casa de amanet, acesta a luat legătura cu inculpatul care a amanetat lănţișorul.

Ulterior, având promisiunea inculpatului că va fi ajutat să valorifice lănţișoare din aur, la 26 septembrie 2003, 3 octombrie 2003 și 8 octombrie 2003, I.A. a mai sustras prin violenţă lănţișoare din aur, care au fost amanetate de către inculpat, iar sumele de bani obţinute au fost împărţite între inculpat, I.A. și M.R. Aceste fapte au fost încadrate ca acte de complicitate la tâlhărie.

Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 301 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.

Recursul declarat de inculpat este fondat, în ceea ce privește infracţiunea de favorizare a infractorului.

Din probele administrate în cauză rezultă că, la 22 septembrie 2003, inculpatul, fără o înţelegere prealabilă, a primit de la I.A. un lănţișor din aur, în scopul de a-l valorifica, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei infracţiuni. Lănţișorul a fost amanetat de inculpat pentru suma de un milion de lei, din care inculpatul a primit 450.000 de lei.

Potrivit art. 221 C. pen., infracţiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.

Infracţiunea de favorizare a infractorului se deosebește de cea de tăinuire prin faptul că, deși autorul, fără o înţelegere prealabilă dă ajutor unui infractor, între altele, pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii, acesta nu beneficiază de nici un folos, obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul constituind scopul infracţiunii de tăinuire, ca element al laturii subiective a acestei infracţiuni.

Prin urmare, în speţă, fapta întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, iar nu pe cele ale infracţiunii de favorizare a infractorului, așa cum în mod greșit au încadrat fapta prima instanţă și instanţa de apel.

În consecinţă, recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului în sensul considerentelor ce preced, menţinându-se condamnarea pentru complicitate la tâlhărie.