Bribery vs. fraud qualification when officials fabricate infraction to extort payment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendants' appeals and changed the legal qualification of their actions from the crime of taking bribes to the crime of fraud (with one defendant convicted of complicity), overturning the prior convictions by the Military District Court of Bucharest and the Military Court of Appeal. The dispute arose from a nighttime patrol where police officers and a gendarme stopped two foreign nationals in a vehicle, falsely claiming they had violated traffic regulations and would face fines or imprisonment if they did not pay 500 USD; because the victims had actually committed no infraction, the officers did not have a legitimate service act to withhold or delay. Under Penal Code Articles 254 and 215, the court held that demanding money based on a fabricated legal infraction does not constitute bribery, which requires a connection to actual service duties, but instead constitutes fraud by inducing error in the victim to cause financial prejudice for an unjust material benefit.
Legislator headnote
AI generatedart. 254 alin. (1) C. pen, art. 215 C. pen, art. 254 C. pen, art. 215 alin. (1) C. pen; Bribery vs. fraud qualification when officials fabricate infraction to extort payment: Prin sentinţa nr. 147 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpaţii G.A., M.C. și M.R. pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., iar pe inculpatul B.N. pentru complicitate la săvârșirea acestei infracţiuni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Înșelăciune. Luare de mită. Încadrare juridică
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Înșelăciunea. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Luarea de mită
Indice alfabetic: Drept penal
- înșelăciune
- luare de mită
C. pen., art. 215, art. 254
Fapta de a pretinde și primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins și primit banii privește îndatoririle sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, iar nu pe cele ale infracţiunii de luare de mită.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3622 din 30 iunie 2004
Prin sentinţa nr. 147 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpaţii G.A., M.C. și M.R. pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., iar pe inculpatul B.N. pentru complicitate la săvârșirea acestei infracţiuni.
Instanţă a reţinut că, în noaptea de 18 februarie 1997, inculpatul B.N., la acea dată angajat ca jandarm, se afla în serviciul de patrulare, împreună cu inculpatul G.A., poliţist.
Inculpaţii, împreună cu inculpatul sergent major M.C. și inculpatul sergent major M.R., au oprit pentru control autoturismul înmatriculat în străinătate, în care se aflau cetăţenii străini B.R. și K.D. și, pentru a nu fi sancţionat contravenţional potrivit Decretului nr. 328/1966, la solicitarea celor 3 inculpaţi poliţiști, B.R. i-a dat suma de 500 de USD inculpatului B.N., care la rândul său i-a dat-o inculpatului M.R.
După primirea sumei de bani, celor 2 ocupanţi ai autoturismului li s-a permis să-și continue drumul. Ajungând la punctul de trecere a frontierei, B.R. a reclamat fapta vameșilor români, care au sesizat inspectoratul de poliţie.
Prin decizia nr. 16 din 4 martie 2004, Curtea Militară de Apel, între altele, a respins apelurile inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, prin care s-a cerut, între altele, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 C. pen., sunt fondate.
Potrivit prevederilor art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În cauză, din actele dosarului rezultă că, în realitate, B.R. nu a încălcat legea privind circulaţia pe drumurile publice.
Prin urmare, inculpaţii l-au indus în eroare afirmând că este pasibil de amendă sau chiar de închisoare și că, dacă le remite suma de 500 de USD, nu vor întocmi actele de constatare a faptei.
În consecinţă, se constată că inculpaţii nu au pretins și primit bani pentru a nu îndeplini un act ce intră în atribuţiile lor de serviciu, ci prin inducerea în eroare a părţii vătămate au cauzat acesteia un prejudiciu, în scopul obţinerii pentru ei a unui folos material injust.
Fapta inculpaţilor G.A., M.C. și M.R. întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) C. pen., iar fapta inculpatului B.N., pe cele ale complicităţii la săvârșirea aceastei infracţiuni, recursurile au fost admise și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatului în sensul considerentelor ce preced.