Robbery acts reclassified from continued offense to real concurrence on prosecutor's appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's appeal, reclassified the offense, and held that the defendant committed two distinct robbery offenses in real concurrence (art. 33 lit. a C. pen.), not a single continued offense (art. 41 alin. (2) C. pen.), thereby overturning the lower courts' continued-offense classification. The dispute arose from two separate violent takings—a mobile phone from one victim and a bracelet from another—committed at different times, places, and by different means, even though all stolen goods belonged to one victim. The decisive legal basis was that continued offense requires all acts to be performed under a single, pre-existing criminal resolution with overall representation of the activity; here, the defendant acted on distinct, renewed resolutions each time an opportunity arose, so real concurrence applied.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (2) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen; Robbery acts reclassified from continued offense to real concurrence on prosecutor's appeal: 33 lit. a C. pen.), not a single continued offense (art. 41 alin. (2) C. pen.), thereby overturning the lower courts' continued-offense classification. The dispute arose from two separate violent takings—a mobile phone from one victim and a bracelet from another—committed at different times, places, and by different means, even though all stolen goods belonged to one victim. The decisive legal basis was that continued offense requires all acts to be performed under a single, pre-existing criminal resolution with overall representation of the activity; here, the defendant acted on distinct, renewed resolutions each time an opportunity arose, so real concurrence applied.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for reclassifying the facts as two robberies in real concurrence, and thus the main ground for allowing the appeal.
Full text
Tâlhărie. Concurs real de infracţiuni. Infracţiune continuată. Distincţie
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Pluralitatea de infracţiuni. Concurs de infracţiuni. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria
Indice alfabetic: Drept penal
- concurs real de infracţiuni
- infracţiune continuată
- tâlhărie
C. pen., art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2),
art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c)
Sustragerea, prin violenţe, de bunuri de la două părţi vătămate, chiar dacă toate bunurile însușite aparţineau uneia dintre acestea, în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalităţi și în locuri diferite, constituie două infracţiuni de tâlhărie în concurs real, iar nu o infracţiune de tâlhărie în forma continuată, deoarece făptuitorul a acţionat pe baza unor rezoluţii distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală, neavând în momentul luării hotărârii reprezentarea activităţii infracţionale pe care urma să o desfășoare, în ansamblul său.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3389 din 18 iunie 2004
Prin sentinţa penală nr. 81 din 11 februarie 2004, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul R.C., între altele, pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Instanţa a reţinut că, la 28 iulie 2003, inculpatul, aflându-se într-o gară, a tras de mână și de tricou pe partea vătămată S.B. și, împotriva voinţei acesteia, i-a luat telefonul mobil, care era prins de gât cu un șnur; ulterior, după puţin timp, a imobilizat pe partea vătămată B.A. și i-a sustras o brăţară de la mână.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 202 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile procurorului și inculpatului.
Recursul declarat de procuror, între altele, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în prevederile art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de două infracţiuni de tâlhărie prevăzute în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen., este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis două infracţiuni de tâlhărie în concurs real, una împotriva părţii vătămate S.B., iar cea de-a doua împotriva părţii vătămate B.A.
Pentru existenţa infracţiunii unice continuate este necesar ca toate acţiunile sau inacţiunile care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiași infracţiuni să fi fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluţii, fiind necesar, deci, să se stabilească faptul că în momentul luării hotărârii făptuitorul a avut reprezentarea activităţii infracţionale pe care urma să o desfășoare, în ansamblul său.
În cauză, deposedarea celor două părţi vătămate, chiar dacă toate bunurile însușite aparţineau uneia dintre acestea, s-a realizat în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalităţi și în locuri diferite, ceea ce impune concluzia că inculpatul nu a avut de la început reprezentarea concretă și de ansamblu a activităţii infracţionale desfășurate ulterior, ci a acţionat pe baza unor hotărâri distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală și, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen., iar nu cele ale art. 41 alin. (2) din același cod.
În consecinţă, recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul considerentelor ce preced.