Robbery vs. Concurrence of Theft and Assault: Requirement of Specific Intent to Use Violence for the Purpose of Committing the Theft

Furt. Tâlhărie. Întrebuinţare de violenţe. Intenţie

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Furtul. Tâlhăria

Indice alfabetic: Drept penal

- furt calificat

- tâlhărie

C. pen., art. 180, art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. b), e), g),

art. 211 alin. (2) lit. b), c), art. 211 alin. (21) lit. b)

Infracţiunea de tâlhărie se caracterizează, sub raport subiectiv, prin scopul în care făptuitorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea: săvârșirea furtului, înlăturarea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării

În cazul în care prin violenţe sau ameninţări nu se urmărește un atare scop, dar după agresarea persoanei vătămate făptuitorul sustrage bunuri ale acesteia, în baza unei rezoluţii distincte, intervenite ulterior agresiunii, faptele constituie infracţiunea de furt în concurs real cu una din infracţiunile contra persoanei prevăzute de lege.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2175 din 22 aprilie 2004

Prin sentinţa penală nr. 524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul D.G. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), e) și g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracţiunile prevăzute în art. 180 alin. (1) și în art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 26 ianuarie 2003, pe stradă, inculpatul a avut o altercaţie cu R.A. care, de teamă, a fugit.

Inculpatul a intrat în restaurantul din apropiere crezând că R.A. se află acolo. În local, inculpatul a reproșat unor consumatori că au băut împreună cu R.A., și a lovit cu cuţitul două persoane care au părăsit localul.

De pe masa celor doi consumatori inculpatul și-a însușit o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet de ţigări.

În urma loviturilor aplicate de către inculpat, N.N. și G.M. au suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 46 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de procuror, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de furt calificat și lovire în infracţiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen. și în baza acestor texte de lege a condamnat pe inculpat.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconștienţă sau neputinţă de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat în restaurant, convins că martorul R.A., cu care avusese un conflict, se află acolo.

În local a întâlnit părţile vătămate cărora le-a reproșat că au băut împreună cu R.A. și a hotărât să-i pedepsească, lovindu-i cu cuţitul.În faţa acestei agresiuni, părţile vătămate au părăsit localul.

Văzând că rămăsese pe masă o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet de ţigări, inculpatul a luat hotărârea de a le însuși.

Este, deci, vorba de fapte distincte, lovire și furt calificat, câte două fapte, comise în baza unor rezoluţii distincte, actele de violenţă fiind comise pentru că părţile vătămate aveau presupuse legături cu R.A., intenţia de furt survenind după ce acestea părăsiseră localul, abandonând pe masă banii și ţigările. Ca atare, violenţele nu au fost săvârșite pentru comiterea furtului și nici pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea.

Așa fiind, corect prima instanţă a încadrat faptele în câte două infracţiuni de furt calificat și de lovire a părţilor vătămate; constatând că acestea nu au formulat plângeri, a încetat procesul penal potrivit legii.

Sentinţa fiind, deci, legală și temeinică, iar decizia instanţei de apel greșită în drept, recursul inculpatului a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a menţinut sentinţa pronunţată de tribunal.