Bank director's bribery conviction for conditioning loan approval on payment upheld on appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, affirming the conviction for bribery in its aggravated form under Article 254(2) of the Criminal Code, with the appellate court's sentence of supervised suspension of execution remaining in force. The case involved a bank director who, in 1993, demanded and received money from a loan applicant as a condition for approving and disbursing a 300 million lei credit. The court held that the defendant's position as bank director conferred both management and control duties over subordinates, satisfying the "official with control functions" requirement for the aggravated offense, and rejected his arguments that he lacked service duties related to loan approval or control functions, which would have reduced the charge to the basic form under Article 254(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 254 alin. (2) C. pen, art. 254 alin. (1) C. pen; Bank director's bribery conviction for conditioning loan approval on payment upheld on appeal: Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că nu avea atribuţii de serviciu privind acordarea creditului, iar în subsidiar, că nu avea atribuţii de control, astfel că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Luare de mită. Funcţionar cu atribuţii de control. Funcţionar bancar
Fapta persoanei având calitatea de director de bancă, de a pretinde sume de bani în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu legate de acordarea unui împrumut, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în forma agravată prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen., directorul de bancă având calitatea de funcţionar cu atribuţii de control.
Secţia penală, decizia nr. 744 din 6 februarie 2004
Prin sentinţa penală nr. 93 din 11 aprilie 2002, Tribunalul Brașov, rejudecând cauza după casare, a condamnat pe inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen.
Instanţa a reţinut că, în 1993, inculpatul avea calitatea de director al Băncii B., sucursala Cluj, iar denunţătorul R.A., patron al societăţii comerciale M., a solicitat un împrumut de 300 de milioane de lei băncii, pentru a plăti preţul unui hotel cumpărat de la societatea comercială T.
După ce aprobarea creditului a fost amânată de mai multe ori, R.A. a fost convocat în octombrie 2003 de către inculpat, care l-a informat că va vira către S.C. T. prima tranșă de 150 de milioane de lei, pentru această aprobare inculpatul cerându-i să depună pe numele său și al directorului Băncii B. București sume de bani.
La 22 octombrie 1993, denunţătorul a depus un milion de lei pentru inculpat și 6 milioane pentru directorul Băncii B. București. În aceeași zi, Banca B., sucursala Cluj, a virat prima tranșă de 150 de milioane de lei către S.C. T. în contul firmei denunţătorului, cealaltă tranșă de 150 de milioane de lei fiind plătită la 25 octombrie 1993.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 83 din 27 martie 2003, a admis apelul inculpatului numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea executării sub supraveghere.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că nu avea atribuţii de serviciu privind acordarea creditului, iar în subsidiar, că nu avea atribuţii de control, astfel că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., este nefondat.
Fapta inculpatului care, în calitate de director al unei bănci, a pretins sume de bani, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu legate de acordarea unui împrumut, constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen.
Funcţia de director al băncii, deţinută de inculpat la data săvârșirii faptei, îi conferă acestuia atât atribuţii de coordonare și conducere, cât și de control al activităţii subordonaţilor, astfel că și apărarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. este nefondată.
În consecinţă, recursul a fost respins.