Recusal hearing held in public session; violation of closed-session mandate constitutes relative, not absolute, nullity absent judicial prejudice
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the motion for recusal and maintain the preventive detention order. The dispute concerned whether the appellate court’s violation of the statutory requirement to adjudicate the recusal motion in a closed session, by instead holding it in a public session, rendered the resulting order absolutely null and void. The court held that under Article 197(2) of the Code of Criminal Procedure, the absolute nullity sanction applies strictly to violations of the public nature of hearings (i.e., holding public hearings in secret), whereas violations of the requirement for a closed session constitute a relative nullity under Article 197(1) that can be cured if no judicial prejudice is demonstrated; consequently, because no prejudice to the defendant’s interests was shown, the absolute nullity argument failed and the challenged order remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 alin. (1) C. proc. pen, art. 197 alin. (2) C. proc. pen, art. 197 alin. (1) C. proc. pen; Recusal hearing held in public session; violation of closed-session mandate constitutes relative, not absolute, nullity absent judicial prejudice: Judecarea cererii de recuzare în ședinţă publică, iar nu în ședinţă secretă așa cum se prevede în art. 52 alin. (1) C. proc. pen., atrage nulitatea relativă în condiţiile art. 197 alin. (1) din același cod, și nu nulitatea absolută a încheierii prin care s-a soluţionat cererea de recuzare, întrucât potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., numai dispoziţiile relative la publicitatea ședinţei de judecată, adică lipsa ei de publicitate, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recuzare. Publicitatea ședinţei de judecată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și recuzarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recuzare
- publicitatea ședinţei de judecată
C. proc. pen., art. 52 alin. (1), art. 197 alin. (1) și (2)
Judecarea cererii de recuzare în ședinţă publică, iar nu în ședinţă secretă așa cum se prevede în art. 52 alin. (1) C. proc. pen., atrage nulitatea relativă în condiţiile art. 197 alin. (1) din același cod, și nu nulitatea absolută a încheierii prin care s-a soluţionat cererea de recuzare, întrucât potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., numai dispoziţiile relative la publicitatea ședinţei de judecată, adică lipsa ei de publicitate, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6338 din 9 noiembrie 2005
Prin încheierea nr. 54 din 21 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului T.R. și a respins cererea de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Olt formulată de inculpat.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri, prin care s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, întrucât, contrar art. 52 alin. (1) C. proc. pen., judecata cererii de recuzare s-a făcut în ședinţă publică, în loc de ședinţă secretă, este nefondat.
Într-adevăr, din partea introductivă a încheierii nr. 54 din 21 octombrie 2005 rezultă că judecata s-a desfășurat în ședinţă publică, în loc de ședinţă secretă.
Desfășurarea ședinţei de judecată a cererii de recuzare în ședinţă publică, în timp ce prevederile art. 52 alin. (1) C. proc. pen. prevăd judecata în ședinţă secretă, nu conduce, însă, la nulitatea absolută a încheierii atacate.
Din prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că numai încălcarea dispoziţiilor relative la publicitatea ședinţei de judecată, iar nu și a celor privind nepublicitatea acesteia, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Încălcarea dispoziţiilor relative la nepublicitatea ședinţei de judecată atrage nulitatea actului în condiţiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen. numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, ceea ce nu este cazul în speţă, nefiind adusă vreo vătămare intereselor judiciare ale inculpatului.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.