Refusal to repay debt does not constitute provocation for mitigating circumstances in attempted murder
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the defendant's appeal, thereby affirming the conviction for attempted murder under Article 20 in relation to Article 174 of the Penal Code and denying the application of the mitigating circumstance of provocation. The dispute centered on whether the victim's refusal to acknowledge a debt and repay a sum of money constituted a "provocation" that induced a strong disturbance or emotion in the defendant, who had attacked the victim with a metal pipe. The Court held that a mere refusal to pay a debt does not amount to a serious illicit act, such as violence or a grave offense to dignity, necessary to establish the mitigating circumstance under Article 73(1)(b) of the Penal Code, particularly since the defendant had legal means to recover the funds, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 73 lit. b) C. pen, art. 174 C. pen; Refusal to repay debt does not constitute provocation for mitigating circumstances in attempted murder: În cazul săvârșirii tentativei la infracţiunea de omor, acţiunea persoanei vătămate de a nu recunoaște o datorie, cu consecinţa refuzului de a plăti inculpatului o sumă de bani, nu constituie act de provocare, de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Provocare. Acţiune nesusceptibilă a constitui act de provocare. Tentativă la infracţiunea de omor
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanţele atenuante
Indice alfabetic: Drept penal
- provocare
- tentativă la infracţiunea de omor
C. pen., art. 20, art. 73 lit. b), art. 174
În cazul săvârșirii tentativei la infracţiunea de omor, acţiunea persoanei vătămate de a nu recunoaște o datorie, cu consecinţa refuzului de a plăti inculpatului o sumă de bani, nu constituie act de provocare, de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6167 din 1 noiembrie 2005
Prin sentinţa penală nr. 102 din 9 martie 2005, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul G.N. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Instanţa a reţinut că, în cursul anului 2003, G.C. a luat cu titlu de împrumut suma de 25 milioane lei de la inculpat, iar în luna octombrie i-a restituit suma de 15 milioane lei, în ianuarie 2004 inculpatul insistând să-i achite și diferenţa de 10 milioane lei. Având la rândul său de încasat bani de la partea vătămată, G.C. și aceasta s-au înţeles ca partea vătămată să plătească datoria către inculpat.
La 19 ianuarie 2004, inculpatul a cerut părţii vătămate restituirea banilor, iar când aceasta a negat existenţa vreunei datorii, inculpatul s-a înarmat cu o ţeavă metalică, i-a aplicat o lovitură asupra capului în urma căreia partea vătămată a căzut și, ameninţând-o, a ridicat din nou ţeava cu intenţia de a o lovi în cap, moment în care partea vătămată a ridicat mâna dreaptă în sus parând lovitura. Promiţând inculpatului că-i va restitui banii, partea vătămată a reușit să fugă.
Prin decizia penală nr. 197 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, între altele, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţa atenuantă a provocării există când infracţiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămată produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa circumstanţei atenuate a provocării, având în vedere faptul că atitudinea părţii vătămate, de nerecunoaștere a unei datorii bănești, cu consecinţa refuzului de a plăti inculpatului vreo sumă de bani, nu constituie un act de provocare de natură să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control asupra acţiunilor sale, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea posibilităţi legale de a determina partea vătămată să-i plătească suma solicitată.
Ca atare, recursul inculpatului a fost respins.